”A site of such importance like Ulpia Traiana Sarmizegetusa, seconded by the fact that it was
overlapped not by a large modern city but a village, has frequently led to the discovery of many
artefacts, either by chance or following archaeological investigations.
The numismatic evidence has already demonstrated the presence of a dynamic monetary circulation
at Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
On this line, beside single finds, six coin-deposits were discovered during archaeological investigations
at various spots of the sites (e.g. amphitheatre, forum) and another one with no data on
the findspot. The term ”deposit” was used in this context as the finds mentioned above consist
of small number of coins found together (one find of 21 denarii, the others up to seven coins) as
well as various denominations and brass metal. Some of them were most likely daily money loss
(pocket money).
Compared to the cases above, the monetary find which is the subject of the present work with
a much larger number of coins – 177 pieces – of precious metal (silver) can be defined as a hoard.
(Catalogue; Pl. 1–7).” (from THE HOARD)
„Un sit de o asemenea importanță precum Ulpia Traiana Sarmizegetusa, la care se adaugă faptul
că a fost suprapus nu de un mare oraș modern, ci de o localitate rurală, a dus în mod frecvent la
descoperirea multor artefacte, fie întâmplător, fie în urma cercetărilor arheologice.
Dovezile numismatice au demonstrat deja prezența unei circulații monetare dinamice la Ulpia
Traiana Sarmizegetusa.
Pe lângă descoperiri monetare izolate, șase depozite monetare au fost surprinse în timpul cercetărilor
arheologice în diverse zone ale sitului (amfiteatru, for), iar pentru un ansamblu monetar nu
se cunoaște locul exact de descoperire. Termenul „depozit” a fost utilizat în acest context, deoarece
descoperirile menționate mai sus constau dintr-un număr mic de monede găsite împreună
(o descoperire include 21 de denari, iar celelalte până la șapte monede) și constau din diverse
nominale, inclusiv din bronz. Unele dintre acestea au fost cel mai probabil pierderi accidentale de
monede (bani de buzunar).
În comparație cu cazurile de mai sus, descoperirea monetară care face obiectul cărții de față cu
un număr mult mai mare de monede – 177 de bucăți – din metal prețios (argint) poate fi definit
ca tezaur (Catalog; Pl. 1–7).” (din TEZAURUL)
Lucrarea de faţă, intitulată „Seminarul Tinerimii Române Unite din Oradea. Studenţi Teologi (1792–1948)” prezintă 1157 de biografii a studenţilor teologi, roade ale formării Bisericii Catolice, pentru partea de nord-vest a României precum şi pentru comunităţile greco-catolice din estul Ungariei de astăzi. În acest vast teritoriu ecleziastic, a doua Episcopie unită românească, avea să-şi formeze începând cu anul 1792, pentru început într-un Seminar minor, iar mai apoi, din 1914, într-un Seminar major, elita intelectuală preoţească, care a adus un aport esenţial la progresul comunităţile româneşti şi rutene din acest areal. (...)
Prezenta lucrare are la bază informaţii din sursele edite bisericeşti (şematisme şi anuare greco-catolice şi romano-catolice) coroborate cu informaţii inedite din fondurile arhivistice, precum şi din bibliografia specifică subiectului. În cercetarea şi prelucrarea materialului, datorită complexităţii şi a volumului mare de muncă, acesta a fost împărţit în trei părţi distincte (1792–1850, 1851–1900, 1900–1948), fiind format din două capitole: „I. Cronologia anilor şcolari (1792–1948)” şi „II. Biografiile studenţilor teologi (1792–1948)”. În întocmirea primei părţi, cea denumită „Cronologia anilor şcolari” informaţiile culese din şematisme au fost completate cu cele din fondurile arhivistice. Chiar dacă există lipsuri în privinţa anilor şcolari, lucrarea prezintă o imagine cât mai aproape de realitate a frecvenţei studenţilor în institutele teologice din ţară şi străinătate. În întocmirea părţii a doua, cea mai complexă şi importantă din punctul nostru de vedere, pentru că este vorba de biografiile celor 1157 de studenţi teologi greco-catolici, informaţiile culese din sursele arhivistice au fost completate cu cele din bibliografie, întregul material fiind ordonat alfabetic, pentru a facilita găsirea fiecărei persoane. (din „Introducere”)
Cartea elaborată de Angela‑Corina Cristoreanu, intitulată Strategii de comunicare ale elevilor în mediul online, abordează o temă de actualitate atât în limba română contemporană, cât şi în contextul pandemiei de coronavirus începute în 2020, care a mutat o bună parte dintre activităţile şcolare din clase în mediul virtual. Lucrarea este structurată în două părţi: dacă prima abordează cadrul teoretic, cea de‑a doua analizează strategiile de comunicare din mediul online, având un caracter aplicativ pronunţat. Cum precizează autoarea, „capitolele din partea a doua a lucrării vor îmbina caracterul teoretic cu cel practic în scopul analizei particularităţilor lingvistice ale exprimării elevilor în mediul online şi identificării strategiilor dominante de comunicare”.
Cartea Strategii de comunicare ale elevilor în mediul online completează cercetarea lexicologică autohtonă, făcând dovada unei investigări îndelungate în mediul şcolar, aflat într‑o continuă schimbare. Demersul este original şi demonstrează valenţele teoretice şi aplicative ale volumului de faţă. (Oliviu Felecan)