„Noile acumulări ale cercetării din ultimele decenii au contribuit într-o măsură importantă la creionarea unei imagini tot mai coerente a societății europene a epocii bronzului. Aparentul sistem egalitar al perioadei neo-eneolitice se restructurează treptat, iar consecința directă se va regăsi în ierarhizarea societății pe paliere, determinate în funcție de putere și avuția personală. Ideologia noii epoci este dominată de războinici și faptele lor de arme, de preocuparea pentru obținerea și consolidarea prestigiului, de imortalitatea eroului și a faptelor sale. Aceasta transpare nu doar din sursele scrise (chiar dacă ceva mai târzii), dar și din reprezentările iconografice ori din interpretarea unor contexte arheologice. Construcția identitară a elitelor se fundamentează nu doar pe obiectele de prestigiu personal, ci și pe deținerea unor poziții strategice, dominante în peisaj. Afișarea, adesea ostentativă a poziției înalte deținute în societate se manifestă pe multiple planuri. Unul dintre ele este cel al relației cu nivelul transcedental, cu divinitatea, domeniu unde se plasează, conform opiniei majorității specialiștilor, cea mai mare parte a depunerilor sau depozitelor de bronzuri. Depozitele de bronzuri reprezintă o sursă importantă pentru cunoașterea unor aspecte particulare ale civilizației europene a epocii bronzului. Multiplele niveluri ale abordării acestui fenomen au fost precizate într-o serie de studii, care au evidențiat însă și limitele cercetării. Una dintre cele mai serioase, cu care frecvent ne întâlnim, constă în caracterul fortuit al multora dintre depozitele descoperite. Într-o lucrare mai veche constatam, cel puțin pentru spațiul românesc, că depozitele de bronzuri care au fost descoperite / scoase la iveală de către specialiști reprezintă un procent periferic în ansamblul descoperirilor.” - fragment din Introducere

„Așezarea medievală timpurie analizată în volumul de față a fost cercetată în cursul anului 2012 prin săpături arheologice preventive (în vederea salvării vestigiilor arheologice şi eliberarea terenului de sarcină arheologică) determinate de „iminența” începerii lucrărilor de construcție la tronsonul respectiv al Autostrăzii A 3 (Autostrada Transilvania, Brașov‑Borș).

Deoarece în apropierea acestui sit a mai fost identificat și cercetat (tot în anul 2012) un sit preistoric (toponimul locului fiind tot Sfărăuaș), situl medieval timpuriu a fost denumit Marca Sfărăuaș I, iar cel preistoric Marca Sfărăuaș II.

Săpăturile arheologice preventive din sectorul Marca – Ip au fost finalizate în anul 2012, artefactele preistorice descoperite în zonă au fost analizate și publicate monografic în anul 2014, vestigiile medievale timpurii sunt publicate acum. În ceea ce privește Autostrada Transilvania…….încă nu străbate locurile respective…… ” (din „Câteva precizări”)

 

„Imnele care împodobesc slujbele Bisericii Ortodoxe sunt creaţii ale unor Sfinţi Părinţi ai Bisericii, cei mai mulţi trăitori în partea bizantină a primului mileniu al creştinătăţii încă nedivizate. După un alt mileniu de istorie zbuciumată a Bisericii, până astăzi, imnele marilor colecţii liturgice ca Octoihul, Triodul, Penticostarul şi Mineiele păstrează nealterată amintirea unei perioade esenţiale pentru structurarea învăţăturii de credinţă. Este perioada Sinoadelor Ecumenice, a marilor personalităţi care au ilustrat secolele patristice şi care au lăsat o perenă creaţie, atât de expresie mai teoretică, dar şi imnografică.” Vasile Grăjdian