„Lately, the capital of Roman Dacia, Apulum, has become a Roman archaeological objective researched thoroughly by an impressive number of rescue excavations, which pointed out an important number of private complexes, either military or funerary. Within this context, reevalu‑ation of the whole heritage preserved in the collection of the museum was, and became a manda‑tory need to integrate discoveries and to present them appropriately to know those of funerary character, mainly.This archaeological monograph proposed by George Bounegru represents analysis of sampled funerary discoveries resulted from the northern necropolis from Apulum. The samples of 161 graves predominantly represent personal researches included in the doctoral thesis of the author, as well as more rescue excavations carried out by Gheorghe Anghel, Ioan Alexandru Aldea, Cloșca L. Băluță, Radu Ciobanu, Vasile Moga, Alexandru Popa within this necropolis. Archaeologists did us the courtesy of giving the archaeological material resulted from their own researches.” ( from Foreword)

„Ce second supplément des Inscriptiones Daciae Romanae représente, tout comme le premier, une préparation à la publication des fascicules du quatrième volume des IDR, contenant les inscriptions de Dacie Porolissensis. Il comprend la grande majorité des estampilles sur briques et tuiles du Musée National d’Histoire de Transylvanie de Cluj-Napoca. Malheureusement, pour des raisons techniques, nous n’avons pas eu accès aux pièces prêtées en 1971 au Musée National d’Histoire de Roumanie de Bucarest, lors de la constitution de celui-ci1. Au fil de plusieurs années Mme Viorica Rusu Bolindeț avait apporté dans le dépôt du musée des dizaines de tuiles estampillées du prétoire du consulaire d’Apulum, mais on n’a pas pu agréer aucune solution afin de citer son manuscrit. Du point de vue scientifique la perte n’est pas grande, car il s’agit de types bien connus, publiés dans IDR III/6. En revanche, nous remercions chaleureusement Mme Adriana Isac pour nous avoir permis d’utiliser toutes les pièces provenant du camp de Gilău, dont certaines inédites. Au début de 1997 des tuiles estampillées représentatives ont été envoyées au musée de Zalău en vue d’une exposition illustrant la vie militaire dans le nord de Dacie. Elles n’ont plus été restituées. Afin d’éviter des problèmes administratifs, on les a inclues dans le premier supplément, qui contient les inscriptions sur les briques et les tuiles du musée de Zalău. Le présent volume ne représente pas moins un catalogue du musée de Cluj.” (Prooemium)

-

„Noile acumulări ale cercetării din ultimele decenii au contribuit într-o măsură importantă la creionarea unei imagini tot mai coerente a societății europene a epocii bronzului. Aparentul sistem egalitar al perioadei neo-eneolitice se restructurează treptat, iar consecința directă se va regăsi în ierarhizarea societății pe paliere, determinate în funcție de putere și avuția personală. Ideologia noii epoci este dominată de războinici și faptele lor de arme, de preocuparea pentru obținerea și consolidarea prestigiului, de imortalitatea eroului și a faptelor sale. Aceasta transpare nu doar din sursele scrise (chiar dacă ceva mai târzii), dar și din reprezentările iconografice ori din interpretarea unor contexte arheologice. Construcția identitară a elitelor se fundamentează nu doar pe obiectele de prestigiu personal, ci și pe deținerea unor poziții strategice, dominante în peisaj. Afișarea, adesea ostentativă a poziției înalte deținute în societate se manifestă pe multiple planuri. Unul dintre ele este cel al relației cu nivelul transcedental, cu divinitatea, domeniu unde se plasează, conform opiniei majorității specialiștilor, cea mai mare parte a depunerilor sau depozitelor de bronzuri. Depozitele de bronzuri reprezintă o sursă importantă pentru cunoașterea unor aspecte particulare ale civilizației europene a epocii bronzului. Multiplele niveluri ale abordării acestui fenomen au fost precizate într-o serie de studii, care au evidențiat însă și limitele cercetării. Una dintre cele mai serioase, cu care frecvent ne întâlnim, constă în caracterul fortuit al multora dintre depozitele descoperite. Într-o lucrare mai veche constatam, cel puțin pentru spațiul românesc, că depozitele de bronzuri care au fost descoperite / scoase la iveală de către specialiști reprezintă un procent periferic în ansamblul descoperirilor.” - fragment din Introducere

„Așezarea medievală timpurie analizată în volumul de față a fost cercetată în cursul anului 2012 prin săpături arheologice preventive (în vederea salvării vestigiilor arheologice şi eliberarea terenului de sarcină arheologică) determinate de „iminența” începerii lucrărilor de construcție la tronsonul respectiv al Autostrăzii A 3 (Autostrada Transilvania, Brașov‑Borș).

Deoarece în apropierea acestui sit a mai fost identificat și cercetat (tot în anul 2012) un sit preistoric (toponimul locului fiind tot Sfărăuaș), situl medieval timpuriu a fost denumit Marca Sfărăuaș I, iar cel preistoric Marca Sfărăuaș II.

Săpăturile arheologice preventive din sectorul Marca – Ip au fost finalizate în anul 2012, artefactele preistorice descoperite în zonă au fost analizate și publicate monografic în anul 2014, vestigiile medievale timpurii sunt publicate acum. În ceea ce privește Autostrada Transilvania…….încă nu străbate locurile respective…… ” (din „Câteva precizări”)