„This volume was published within the framework of LIMES National Reserch Programe, sup‑ported by the Romanian Ministry of Culture and National Identity. Therefore we would like to thank our friends and colleagues Ovidiu Țentea and Felix Marcu for their support in publishing this work. Special thanks go to: Constantin Băjenaru (MINAC); Sebastian Corneanu (Lucian Blaga University in Sibiu); Mihai Duca (Bucharest); + Arch. Cătălin Georgescu (Bucharest); Iulia Iliescu (University of Bucharest); Marian Mocanu (ICEM, Tulcea); Andrei Opaiț (Toronto); Dorel Paraschiv (ICEM, Tulcea); Prof. Constantin C. Petolescu (Bucharest); Mihai Popescu (CNRS, Paris); Raluca Popescu (Muzeul Municipiului București, Bucharest); Tiberiu Potârniche (MINAC); Arch. Anișoara Sion (Bucharest); Gabriel Stoian (Bucharest); Valeriu Toma (Bucharest); Mihai Vasile (MNIR Bucharest); Dan Vasilescu (MINAC); Florica Zaharia (former Conservator in Charge of the Department of Textile Conservation, The Metropolitan Museum of Art). For the topographic measurements, we owe thanks to Mihai Florea (MNIR Bucharest); some of the draw‑ings have been made by Jeni Efimov (ICEM, Tulcea), Cătălina Petolescu (Bucharest) and Ingrid Petcu (MINAC).” (from Acknowledgments)

„Partea merituoasă a lucrării stă în «democratizarea» demersului, în sensul că până acum majoritatea studiilor referitoare la persoanele Bisericii greco‑catolice din detenţie, în perioada comunistă din România, s‑au concentrat asupra episcopilor şi așa‑ziselor elite ale acestei instituții (fără ca cineva, până acum, să ne fi explicat care erau „elitele” confesionale!). Astfel, Sergiu Soica include în analiza lui nu doar pe episcopii şi preoţii care au fost întemniţaţi, ci se ocupă și de o importantă cohortă de persoane laice care s‑au opus regimului comunist şi care au rezistat «unificării» religioase, prin diferite forme. De aici rezidă și complexitatea lucrării, care nu abordează strict istoria acestei Biserici între anii amintiți, ci tema se grefează exemplar pe istoria instaurării comunismului la noi, cu o analiză demnă de remarcat prin calitatea ei în ceea ce privește regimul concentraționar, totul fiind prezentat metodic, chiar scolastic, dar într‑o succesiune logică și reconstrucție istoriografică aproape fără cusur sub aspectul empirismului. Prin numărul mare de documente utilizate în Anexă, prin extrem de utila cronologie și glosar de la finele lucrării, lucrarea lui Sergiu Soica ne apare ca o cercetare foarte utilă și mai ales necesară, pentru că se constituie într‑un reper peste care viitorii analiști ai fenomenului nu vor putea trece, îndeosebi în ce privește maniera de documentare.“ (Lucian Nastasă‑Kovács, în Cuvânt înainte)