„Cartea oferită cititorilor de Alexandru Nicolaescu dorește să‑l introducă pe cititor într‑o lume ascunsă în paginile revistei Transilvania care aducea informaţii instructive, educative, dar și cele despre mișcările culturale din Transilvania, din provinciile românești, uneori și din Europa. Descoperind această lume, autorul a desprins din ea ceea ce redactorii revistei – cu intenţie sau fără – au transmis publicului doritor dintr‑un domeniu de nișă – bibliologie, care s‑a arătat a fi de o mare bogăţie a materialului. Investigat la un secol și jumătate, conţinutul cărţii de faţă prezintă într‑o formă „pas cu pas” tot ceea ce reprezintă tema cărţii în preocupările înaintașilor
Apariţia revistei Transilvania se află în strânsă legătură cu primii ani de funcţionare a Asociaţiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român, supranumită în istoriografia românească Astra, revista devenind organul său oficial. În Transilvania multietnică sașii se întruneau într‑o asociaţie proprie – Verein für Siebenbürgische Landeskunde – cu publicaţia periodică Vereinsarchiv și Korrespondenzblatt, iar intelectualitatea maghiară își avea societatea Erdélyi Múzeum cu un periodic propriu cu același nume. Cu o destul de mare întârziere faţă de presa europeană și chiar și cea românească, revista Transilvania va ocupa destul de repede după apariţie un loc în universul cultural al Transilvaniei. Evoluţia și conţinutul revistei, ca și longevitatea sa i‑au rezervat acesteia un loc stabil pe scena culturală românească de la apariţie până în zilele noastre. Temele abordate și autorii lor sunt nelipsiţi din Bibliografia publicaţiilor periodice românești, iar oferta online a revistei de pe site‑ul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj‑Napoca vine în ajutorul cercetătorilor.” (din „Cuvânt înainte”)
Cercetarea Căluşul din judeţul Dolj. Abordare etno-antropologică urmăreşte, dintr‑o perspectivă etno-antropologică, analiza diacronică şi sincronică a Căluşului din spaţiul doljean, particularităţile secvenţialului căluşăresc, spaţio-temporalitatea, simbolistica elementelor regăsite în: costum, recuzită, gestica rituală, precum şi în arhetipul-punte între axialităţile ontice.
Cercetarea confirmă perpetuarea obiceiului în forma lui genuină sau revitalizată în anumite sate în care sunt active vetrele căluşăreşti, apoi urmăreşte să aducă numeroase detalii ce ţin de ritual sau, uneori, de transformările survenite şi de identitatea fiecărei cete doljene. Lucrarea vizează o nouă abordare şi, în acelaşi timp, valorifică secvenţialul specific spaţiului doljean. (din „Introducere”)
The purpose of this volume was to bring together two previously published studies on two different archaeological units of the same site. This idea came as the authors have a long experience on what it means to keep searching and bring together information in order to have an overall picture on a subject. Furthermore, the stratigraphic and the numismatic analyses of the two archaeological units – the baths complex and the vicus – offer the possibility to synchronise the building phases between the baths and the vicus and to include the numismatic evidence in the general statistics of the site (tables; graphs).
Certainly, one can ask why we did not proceed from the beginning directly with a book? It was all depending on various unpredictable factors such as: the area of excavations; the length of the period for systematic investigations/year; the relevance – quantity and quality – of the numismatic evidence that was going to be collected during excavations; the financial support involved to allow, first, to continue the archaeological investigations, second, to which scale can the excavations be carried on.
The rescue excavations following the building of a segment of the motorway A3, Brașov-Borș, have led to the discovery of almost the entire area of the archaeological site of Sutor (hypothetically identified with the ancient Optatiana mentioned on the Peutinger’s Tabula): the auxiliary fort, the bath complex and the vicus. Unfortunately, as the investigations has proven, the auxiliary fort area cannot be properly excavated as the alluvial layer – a consequence of the numerous floods of the river Almaş in 1879, 1980 – has a thickness up to 2 m.