„O serie de lucrări recente privind istoria Europei de Est au căutat să recupereze agendele şi acţiunile comunităţilor sau ale persoanelor care s-au opus sau au respins tendinţele naţionalizării în perioada de dinainte de primul război mondial. Reinterpretarea istoriei habsburgice datorată lui Pieter Judson este, probabil, cea mai ambiţioasă încercare de a arăta cum un imperiu est-european a rezistat mult mai bine în faţa naţionalismului decât s-a crezut în general1. Cazul Imperiului rus pare mai puţin ambiguu în această privinţă, în special în ultimele decenii ale domniei Romanovilor, când proiectele şi încercările de naţionalizare pe scară largă au fost articulate şi realizate atât de demnitarii imperiali, cât şi de activiştii naţionalişti, în special în anumite regiuni din cadrul periferiilor occidentale ale imperiului2, locuite de o populaţie slavă de est (ucraineni şi bieloruşi) şi puternic contestate de proiectele naţionale rus şi polonez3. Statul Romanovilor a prezentat trăsături incontestabile ale unui „imperiu naţionalizant”, care „a produs spaţii de luptă şi concurenţă între naţionalismul rus şi proiectele alternative de consolidare naţională la periferiile imperiale”4. Cu toate acestea, nu toate provinciile ruseşti au fost afectate în aceeaşi măsură de această tendinţă crescândă spre mobilizare etnică. Basarabia a fost extrem de lentă în a reacţiona la diversele încercări de implicare a populaţiei sale predominant ţărăneşti în proiectele concurente de construire a naţiunii. Discursurile externe generate de Imperiul rus şi de proiectul de construire a naţiunii române au dat naştere unei concurenţe simbolice foarte active, care s-a manifestat în sfera politică şi ideologică, dar nu a avut vreun impact sesizabil asupra locuitorilor din regiune.” (din Introducere)
„Cartea oferită cititorilor de Alexandru Nicolaescu dorește să‑l introducă pe cititor într‑o lume ascunsă în paginile revistei Transilvania care aducea informaţii instructive, educative, dar și cele despre mișcările culturale din Transilvania, din provinciile românești, uneori și din Europa. Descoperind această lume, autorul a desprins din ea ceea ce redactorii revistei – cu intenţie sau fără – au transmis publicului doritor dintr‑un domeniu de nișă – bibliologie, care s‑a arătat a fi de o mare bogăţie a materialului. Investigat la un secol și jumătate, conţinutul cărţii de faţă prezintă într‑o formă „pas cu pas” tot ceea ce reprezintă tema cărţii în preocupările înaintașilor
Apariţia revistei Transilvania se află în strânsă legătură cu primii ani de funcţionare a Asociaţiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român, supranumită în istoriografia românească Astra, revista devenind organul său oficial. În Transilvania multietnică sașii se întruneau într‑o asociaţie proprie – Verein für Siebenbürgische Landeskunde – cu publicaţia periodică Vereinsarchiv și Korrespondenzblatt, iar intelectualitatea maghiară își avea societatea Erdélyi Múzeum cu un periodic propriu cu același nume. Cu o destul de mare întârziere faţă de presa europeană și chiar și cea românească, revista Transilvania va ocupa destul de repede după apariţie un loc în universul cultural al Transilvaniei. Evoluţia și conţinutul revistei, ca și longevitatea sa i‑au rezervat acesteia un loc stabil pe scena culturală românească de la apariţie până în zilele noastre. Temele abordate și autorii lor sunt nelipsiţi din Bibliografia publicaţiilor periodice românești, iar oferta online a revistei de pe site‑ul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj‑Napoca vine în ajutorul cercetătorilor.” (din „Cuvânt înainte”)
Cercetarea Căluşul din judeţul Dolj. Abordare etno-antropologică urmăreşte, dintr‑o perspectivă etno-antropologică, analiza diacronică şi sincronică a Căluşului din spaţiul doljean, particularităţile secvenţialului căluşăresc, spaţio-temporalitatea, simbolistica elementelor regăsite în: costum, recuzită, gestica rituală, precum şi în arhetipul-punte între axialităţile ontice.
Cercetarea confirmă perpetuarea obiceiului în forma lui genuină sau revitalizată în anumite sate în care sunt active vetrele căluşăreşti, apoi urmăreşte să aducă numeroase detalii ce ţin de ritual sau, uneori, de transformările survenite şi de identitatea fiecărei cete doljene. Lucrarea vizează o nouă abordare şi, în acelaşi timp, valorifică secvenţialul specific spaţiului doljean. (din „Introducere”)