„Prin aceste două masive volume de corespondenţă, pe care le publică doamna Cosmina Timoce-Mocanu, debutează, de fapt, o acţiune majoră de valorificare a celui mai important fond documentar al vechii Arhive de Folklor a Academiei Romane, edificată de Ion Muşlea aici la Cluj, între 1930–1948: colecţia de manuscrise ce poartă numele întemeietorului institutului nostru. Realizatoarea acestei isprăvi ştiinţifice remarcabile are vârsta pe care o avea Ion Muşlea atunci când a demarat, la Cluj, acţiunea de anchetare etnologică indirectă a tuturor zonelor folclorice româneşti şi cand s-au pus bazele reţelei de corespondenţi despre care dă seama epistolarul de faţă, exemplar publicat de Cosmina Timoce-Mocanu, în cele două volume. Ea are competenţele filologice superioare şi dăruirea în munca de arhivă, viziunea cuprinzătoare şi perseverenţa investigatorică, dublate de spiritul de ordine şi disciplina în lucru necesare, precum şi de o rar întâlnită deschidere interpretativă, însuşite din admirabile lecţii ale constructorilor de arhive patrimoniale sau de mari colecţii folclorico-etnografice, lecţii pe care le-a învăţat ca nimeni altcineva din generaţiile noi de cercetători. După o excepţională teză de doctorat, susţinută în 2012 şi editată în 2013, publicarea corespondenţei purtate de Ion Muşlea cu sutele de colaboratori ai Arhivei de Folklor a Academiei Române constituie un act de restituţie ştiinţifică de o însemnătate cu totul şi cu totul aparte, mai ales că cele 2029 de scrisori ale corpusului sunt însoţite de un amplu studiu introductiv, de fapt o micromonografie asupra întregii acţiuni iniţiate de Muşlea, după 1930”. (Prof. univ. dr. Ion CUCEU)

Volumul de faţă cuprinde 1062 de scrisori, care, în intervalul 1930–1949, au circulat între Ion Muşlea şi respondenţii la chestionarele Arhivei de Folklor a Academiei Române. [...] Cu excepţia a douăsprezece scrisori, care au circulat între Ion Muşlea şi preotul profesor Victor Ioan Oprişu, publicate de Ioachim Lazăr, restul de o mie cincizeci sunt inedite, păstrate în cadrul Institutului „Arhiva de Folclor a Academiei Române”, în dosarele administrative ale primului director al Arhivei, sub eticheta „Ieşiri 1930–1948”.

În cuprinsul acestui prim volum din Corpusul răspunsurilor la chestionarele Ion Mușlea am reprodus, așadar, 49 de materiale rezultate din ancheta prin corespondenți, provenite exclusiv din arealul etnocultural nord-estic al României interbelice. Răspunsurile cuprind date etnografice prețioase referitoare la calendarul popular, la sărbătorile religioase sau băbești, la obiceiurile legate de ele, respectiv, informația nudă adunată pe baza chestionarelor II. Obiceiuri de vară, IV. Obiceiuri de primăvară, VII. Calendarul poporului pe lunile octombrie-decembrie. Am inclus în acest volum și răspunsurile la chestionarul neinseriat: Șezătoarea și literatura ei, perceput de cei mai mulți corespondenți ca o anexă a chestionarelor IV și/sau VII, împreună cu care au și fost trimise, pe foi volante, răspunsurile la întrebările privitoare la șezători și clăci, manifestări comunitare legate efectiv de cele două mari posturi creștine de peste an. (din „Introducere”)

„Cartea oferită cititorilor de Alexandru Nicolaescu dorește să‑l introducă pe cititor într‑o lume ascunsă în paginile revistei Transilvania care aducea informaţii instructive, educative, dar și cele despre mișcările culturale din Transilvania, din provinciile românești, uneori și din Europa. Descoperind această lume, autorul a desprins din ea ceea ce redactorii revistei – cu intenţie sau fără – au transmis publicului doritor dintr‑un domeniu de nișă – bibliologie, care s‑a arătat a fi de o mare bogăţie a materialului. Investigat la un secol și jumătate, conţinutul cărţii de faţă prezintă într‑o formă „pas cu pas” tot ceea ce reprezintă tema cărţii în preocupările înaintașilor

Apariţia revistei Transilvania se află în strânsă legătură cu primii ani de funcţionare a Asociaţiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român, supranumită în istoriografia românească Astra, revista devenind organul său oficial. În Transilvania multietnică sașii se întruneau într‑o asociaţie proprie – Verein für Siebenbürgische Landeskunde – cu publicaţia periodică Vereinsarchiv și Korrespondenzblatt, iar intelectualitatea maghiară își avea societatea Erdélyi Múzeum cu un periodic propriu cu același nume. Cu o destul de mare întârziere faţă de presa europeană și chiar și cea românească, revista Transilvania va ocupa destul de repede după apariţie un loc în universul cultural al Transilvaniei. Evoluţia și conţinutul revistei, ca și longevitatea sa i‑au rezervat acesteia un loc stabil pe scena culturală românească de la apariţie până în zilele noastre. Temele abordate și autorii lor sunt nelipsiţi din Bibliografia publicaţiilor periodice românești, iar oferta online a revistei de pe site‑ul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj‑Napoca vine în ajutorul cercetătorilor.” (din „Cuvânt înainte”)

Cercetarea Căluşul din judeţul Dolj. Abordare etno-antropologică urmăreşte, dintr‑o perspectivă etno-antropologică, analiza diacronică şi sincronică a Căluşului din spaţiul doljean, particularităţile secvenţialului căluşăresc, spaţio-temporalitatea, simbolistica elementelor regăsite în: costum, recuzită, gestica rituală, precum şi în arhetipul-punte între axialităţile ontice.

Cercetarea confirmă perpetuarea obiceiului în forma lui genuină sau revitalizată în anumite sate în care sunt active vetrele căluşăreşti, apoi urmăreşte să aducă numeroase detalii ce ţin de ritual sau, uneori, de transformările survenite şi de identitatea fiecărei cete doljene. Lucrarea vizează o nouă abordare şi, în acelaşi timp, valorifică secvenţialul specific spaţiului doljean. (din „Introducere”)