„Evenimentele trezesc emoții și reverberează în istoria locală, însă, cu timpul se estompează și rămân în memoria noastră ca «o amprentă lăsată de un loc sau de un personaj». Ceea ce încă întâlnim în amintiri, ceea ce se întrezărește în amprenta lăsată de evenimente, ceea ce întâlnim în cioburi și frânturi sunt parte a unui întreg, o istorie locală ca parte a unei istorii mai ample, la rândul ei o parte a istoriei universale. Nici o frântură de adevăr nu trebuie uitată, istoria, cu bune și rele, trebuie redată în mod obiectiv pentru că «nimic nu e chiar întâmplător» sau lipsit de semnificație, iar posteritatea trebuie să cunoască adevărul. Arhivele, memoriile, amprentele evenimentelor sunt «o istorie în fărâme sau din fărâme», devenite materie primă a cercetătorului chemat să restituie întregul.
Este ceea ce Corina Teodor ne oferă prin lucrarea de față: O istorie din fărâme: protopopiatul greco-catolic al Mureșului la începutul secolului XX. Dincolo de rigoarea cercetării și de aparatul critic aferent, această carte este transpusă într-o manieră dinamică, ne oferă scenariul unui tablou în mișcare care ne introduce în atmosfera începutului de secol XX, așa cum aceasta se întruchipează în «aerul domol ardelean». Dacă memoria selectivă a posterității reține numai marile evenimente, aceste «fărâme de istorie» ne coboară în intimitatea protagoniștilor istoriei timpului respectiv, ne prezintă oameni cu speranțe și deziluzii, dedicați idealurilor pe care caută să le promoveze în ciuda dificultăților, descoperim oamenii, eroii care au clădit istoria, azi anonimi pentru marea majoritate. Istoria protopopiatului greco-catolic de Târgu Mureș la început de secol XX reînvie memoria protopopului Dionisie Decei, a parohului George Târnăvean și a altor preoți dedicați muncii de păstorire a comunităților de credincioși și apostolatului. Adevărul revelează lumea reală, cu luminile și umbrele ei inerente, cititorul descoperind de multe ori «istorii» și trăsături de caracter pe care le regăsim constant în istoria lumii și în trecutul Bisericii“. (Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, în Cuvânt înainte)
„Cartea oferită cititorilor de Alexandru Nicolaescu dorește să‑l introducă pe cititor într‑o lume ascunsă în paginile revistei Transilvania care aducea informaţii instructive, educative, dar și cele despre mișcările culturale din Transilvania, din provinciile românești, uneori și din Europa. Descoperind această lume, autorul a desprins din ea ceea ce redactorii revistei – cu intenţie sau fără – au transmis publicului doritor dintr‑un domeniu de nișă – bibliologie, care s‑a arătat a fi de o mare bogăţie a materialului. Investigat la un secol și jumătate, conţinutul cărţii de faţă prezintă într‑o formă „pas cu pas” tot ceea ce reprezintă tema cărţii în preocupările înaintașilor
Apariţia revistei Transilvania se află în strânsă legătură cu primii ani de funcţionare a Asociaţiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român, supranumită în istoriografia românească Astra, revista devenind organul său oficial. În Transilvania multietnică sașii se întruneau într‑o asociaţie proprie – Verein für Siebenbürgische Landeskunde – cu publicaţia periodică Vereinsarchiv și Korrespondenzblatt, iar intelectualitatea maghiară își avea societatea Erdélyi Múzeum cu un periodic propriu cu același nume. Cu o destul de mare întârziere faţă de presa europeană și chiar și cea românească, revista Transilvania va ocupa destul de repede după apariţie un loc în universul cultural al Transilvaniei. Evoluţia și conţinutul revistei, ca și longevitatea sa i‑au rezervat acesteia un loc stabil pe scena culturală românească de la apariţie până în zilele noastre. Temele abordate și autorii lor sunt nelipsiţi din Bibliografia publicaţiilor periodice românești, iar oferta online a revistei de pe site‑ul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj‑Napoca vine în ajutorul cercetătorilor.” (din „Cuvânt înainte”)
Cercetarea Căluşul din judeţul Dolj. Abordare etno-antropologică urmăreşte, dintr‑o perspectivă etno-antropologică, analiza diacronică şi sincronică a Căluşului din spaţiul doljean, particularităţile secvenţialului căluşăresc, spaţio-temporalitatea, simbolistica elementelor regăsite în: costum, recuzită, gestica rituală, precum şi în arhetipul-punte între axialităţile ontice.
Cercetarea confirmă perpetuarea obiceiului în forma lui genuină sau revitalizată în anumite sate în care sunt active vetrele căluşăreşti, apoi urmăreşte să aducă numeroase detalii ce ţin de ritual sau, uneori, de transformările survenite şi de identitatea fiecărei cete doljene. Lucrarea vizează o nouă abordare şi, în acelaşi timp, valorifică secvenţialul specific spaţiului doljean. (din „Introducere”)