Lucrarea „Castrul auxiliar de la Buciumi” reprezintă monografia numismatică a unuia dintre cele mai cunoscute castre din Romania, cercetat sistematic între anii 1963–1976. Lucrarea este structurată pe trei capitole, care includ în conţinutul lor – privitor la problematica abordată – părţi precum: stadiul cercetărilor, contribuţii proprii, concluzii, catalogul descoperirilor, bibliografie, anexe (hărţi, figuri, tabele, grafice).
Capitolul I, Castrul auxiliar de la Buciumi – situl şi istoria sa, prezintă rolul pe care acest obiectiv l-a avut în antichitate, ca parte a sectorului nord-vestic a frontierei romane din provincia Dacia, istoricul cercetărilor efectuate, fazele de construcţie şi amenajare, edificiile cercetate, unităţile militare încartiruite, concluziile emise de unii autori pe baza studierii materialului arheologic rezultat în urma săpăturilor sistematice.
Capitolul II, Comentarii numismatice, tratează într-o primă parte, descoperirile monetare (moneda de aur, moneda de argint, moneda de bronz, monede imperiale greceşti, monede turnate, monede contrafăcute), pentru ca în partea a două să fie aduse în discuţie concluziile rezultate în urma analizării întregului material numismatic din castru, în contextul arheologic în care a fost descoperit. Această manieră de analiză a oferit date noi cu privire la fazele principale de amenajare ale castrului auxiliar de la Buciumi.
În Anexe sunt cuprinse 5 hărţi (Imperiul Roman cu localizarea provinciei Dacia şi a castrului de la Buciumi, Dacia romană cu localizarea castrului de la Buciumi, poziţia strategică a castrului pe limesul nord-vestic al daciei romane, locaţia castrului pe harta topografică a localităţii Buciumi şi poziţia virtuală a castrului în peisajul actual) şi figuri ale castrului cu zona arheologică cercetată, fazele de amenajare şi principia castrului auxiliar, până în secolul III p. Chr.
Un spaţiu consistent în economia paginilor este ocupat de Cataloage, unde sunt repertoriate toate descoperirile provenite din castru şi dintr-o colecţie particulară din localitate, însă cu provenienţă clară din zona sitului.
Graficele ilustrează numărul de monede descoperite pe ani de domnie, şi pe perioadă, în castru şi separat pe edificiile cercetate.

„Această carte reprezintă o variantă a lucrării mele de doctorat, «Principia în castrele de legiune (sec. I-III p.Chr.)», susținută în 2008 la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj- Napoca. Deoarece partea cea mai importantă tratează clădirea comandamentului de la Berzobis, cercetată de mine, titlul a fost modificat, fiind, astfel, scoasă în evidență noutatea cercetării arheologice de aici. Subiectul tezei mi-a fost propus de către acad. prof. univ. dr. Dumitru Protase în 2001, în contextul resuscitării interesului privind studierea sitului arheologic de epocă romană din Berzovia (jud. Caraș-Severin). În anul 1998, Muzeul Banatului Timișoara (actualmente Muzeul Național al Banatului – MNB), prin prof. dr. Florin Drașovean (director), și Muzeul Banatului Montan Reșița (prin director prof. dr. Dumitru Țeicu) au demarat un proiect de colaborare pentru cercetarea acestui castru de legiune din Banat. Florin Medeleț, cercetător atunci în cadrul Institutului Român de Tracologie – Filiala Banat, și-a asumat răspunderea științifică a șantierului arheologic, membri ai colectivului fiind Ovidiu Bozu (Muzeul Banatului Montan) și Al. Flutur (Muzeul Banatului Timișoara). Ultima campanie de săpături arheologice în principia de la Berzobis s-a desfășurat în 2005.” (din „Cuvânt-înainte”)

"This book is a version of my doctoral thesis, «The Principia in legionary fortresses (the 1st–3rd century AD», defended in 2008 with the Babeş-Bolyai University of Cluj-Napoca. Since the most important part discusses the headquarters buildings from Berzobis, which I investigated, the title was changed, thus highlighting the novelty of the research performed there. The subject of my thesis was suggested by Professor Academician Dumitru Protase in 2001 within the context of the revived interest for the study of the Roman date archaeological site of Berzovia (Caraș- Severin county). In 1998, the Museum of Banat in Timișoara (currently the National Museum of Banat – NMB), by Professor Florin Drașovean (manager), and the Museum of the Highland Banat in Reșița (manager: Professor Dumitru Țeicu) initiated a cooperation project for the research of this legionary fortress from the Banat. Florin Medeleț, then fellow with the Romanian Institute of Thracology – the Banat Branch, undertook the scientific responsibility of the archaeological excavation site, the team members including Ovidiu Bozu (Museum of the Highland Banat) and Al. Flutur (Museum of Banat in Timișoara). The last archaeological campaign carried out in the principia of Berzobis occurred in 2005." (Excerpt from the foreword)

„Arheologia este, prin diversitatea metodologică şi caracterul interdisciplinar, un domeniu fascinant, care furnizează în permanenţă date noi şi importante pentru cunoaşterea unor aspecte din istoria comunităţilor arhaice de pretutindeni. Însă, prin plurivalenţa întreprinderilor ştiinţifice, acest sector de activitate pare să se distingă din ce în ce mai bine de domeniul propriu-zis al istoriei. Cercetarea arheologică presupune, pe lângă săpătură propriu-zisă, o documentare temeinică pe baza literaturii de specialitate, dar și interacțiunea directă cu rezultatele cercetărilor colegilor de breaslă. Bineînțeles că publicarea roadelor acestor cercetări reprezintă scopul final pentru arheologi, dar dobândirea informației imediat ce ea poate fi furnizată într-o manieră ştiinţifică constituie o oportunitate deosebită. Acesta este scopul mărturisit al reuniunilor științifice organizate anual la Iași, de către Institutul de Arheologie al Academiei Române. Evenimentele respective sunt dedicate diseminării în premieră a celor mai noi rezultate ale cercetărilor arheologice de pe teritoriul României. De altfel, faptul că această sesiune are loc, constant, în luna octombrie, imediat după încheierea campaniilor de cercetare arheologică, reprezintă un argument în susținerea ideii de mai sus.” (din „Introducere”)

Deschidem în istoria Dobrogei veacurilor XV -XIX o temă nouă, mai puţin cunoscută, aceea a evoluţiei fortificaţiilor otomane. Analiza problematicii localizării cetăţilor şi fortificaţiilor realizate de otomani pe teritoriul Dobrogei ne-a permis, în ultimii ani, o amplă documentare, având ca principal obiectiv aprofundarea bibliografiei, cercetarea arheologică, studierea şi interpretarea izvoarelor istorice, incluzând şi surse cartografice. Astfel, prin proiectul Cartografia cetăţilor medievale dispărute, am valorificat într‑un întreg datele obţinute, pe parcursul mai multor decenii, în urma cercetărilor arheologice, a izvoarelor istorice descoperite recent şi a celor în care sunt descrise sau apar informaţii despre cetăţile şi fortificaţiile otomane din Dobrogea. Descoperirea unor planuri şi prospecte, aflate în arhivele de la Kiev şi Moscova, permite o analiză amplă a trecutului cetăţilor otomane situate de-a lungul frontierei dunărene, istoricii şi nu numai având acum la îndemână surse care arată, printre altele, mult mai clar evoluţia fortificaţiilor otomane de la Hârşova, Măcin, Isaccea, Tulcea, Babadag, Constanţa şi Mangalia. Pe parcursul derulării proiectului, am apelat la tehnicile moderne utilizate în cartografie, prin folosirea intensă a investigaţiilor non-invazive, care implică fotografii aeriene, prospecţiuni geomagnetice, georadar, rezistivitate electrică sau studiul imaginilor satelitare. (din „Introducere”)