„Am pornit la drum cu ideea de a reuni prozatori de vocaţie, nu neapărat şi exclusiv dintre cei afirmaţi, ba chiar căutând şi printre cât mai tineri, în jurul ideii de a selecta din şantierul lui Liviu Rebreanu pretexte narative conforme propriei sensibilităţi şi de a le continua în proze inedite, scrise de ei înşişi. Ceea ce a rezultat poate fi interpretat nu ca o reconstituire fidelă a modului de a prelucra în proză al lui Liviu Rebreanu însuşi, ci ca nişte stimulente rebreniene ale propriei creativităţi. Aceasta nici nu are cum impieta, nici recomanda suplimentar nişte creaţii care se cuvine să reziste prin propriul har şi prin propria ţinută.“ (Ovidiu Pecican, din Prefață)

Dacă motorul lumii medievale l-a reprezentat spaţiul rural, dominant economiei a reprezentat-o fără îndoială agricultura, care a jucat un rol essential în dezvoltarea societăţilor omeneşti în toate epocile istorice. Cu toate acestea, economia agricolă şi satul arhaic au fost evaluate ca aparţinând unui univers imutabil, rigidizat între barierele conservatoare ale obiceiurilor considerate ca fiind ancestrale şi care, prin definiţie, ar fi împiedicat progresul. Cu o astfel de paradigmă, asupra lumii medievale s-a proiectat imaginea negativă, întunecată, atribuită întregii epoci. Această inflexibilitate în procesul cognitiv de înţelegere a unei perioade istorice şi a unui întreg univers de viaţă poate fi desfiinţată prin studierea şi cunoaşterea aspectelor de viaţă cotidiană, a mentalităţilor individuale şi colective, care sunt determinate de relaţii complexe, precum cele stabilite între natură – spaţiul pastoral – spatial casnic şi stat-societate-comunitate-individ. În istoriografia românească, viaţa cotidiană a locuitorilor spaţiului urban și a celui rural, precum şi universul ţăranului legat de animale şi succesiunea muncilor agricole au reprezentat teme conexe, cu valoare secundară, demersurile fiind viciate de lipsa informaţiilor directe din izvoarele documentare. Până în momentul de faţă, cercetătorii nu au exploatat exhaustiv şi efficient potenţialul de date al tuturor categoriilor de surse, editate sau inedite. Cu atât mai mult cu cât teme precum viaţa cotidiană a comunităţilor urbane și rurale, practicile culinare şi alimentaţia, sănătatea şi igiena, aspectele culturale şi cultuale presupun utilizarea unei game variate de informaţii oferite de mai multe ştiinţe conexe istoriei, cercetările interdisciplinare determinând dimensiunea oricărui demers ştiinţific de acest tip. Doar în ultimele două decenii s-au constatat schimbări destul de timide de mentalitate, abordare şi metodologie în ceea ce priveşte investigarea lumii satului și a orașului medieval, condiţionate de utilizarea datelor provenite din domenii ştiinţifice diverse şi de strânsa colaborare dintre specialişti. Astfel, arheobotanica, arheozoologia şi antropologia fizică au adus completări semnificative şi continuă să reprezinte discipline fundamentale pentru cercetările privind cultivarea diferitelor soiuri de cereale ori legume, fauna şi lumea animală domestică, vânatul, alimentaţia, starea de sănătate, igiena şi condiţiile de viaţă, evoluţia somatică şi fiziologică a populaţiilor umane. Imaginea secvenţială sau de ansamblu este completă atunci când informaţiile scrise sunt susţinute de sursele arheologice, lingvistice, iconografice şi etnografice. (din „Introducere”)