„Noile acumulări ale cercetării din ultimele decenii au contribuit într-o măsură importantă la creionarea unei imagini tot mai coerente a societății europene a epocii bronzului. Aparentul sistem egalitar al perioadei neo-eneolitice se restructurează treptat, iar consecința directă se va regăsi în ierarhizarea societății pe paliere, determinate în funcție de putere și avuția personală. Ideologia noii epoci este dominată de războinici și faptele lor de arme, de preocuparea pentru obținerea și consolidarea prestigiului, de imortalitatea eroului și a faptelor sale. Aceasta transpare nu doar din sursele scrise (chiar dacă ceva mai târzii), dar și din reprezentările iconografice ori din interpretarea unor contexte arheologice. Construcția identitară a elitelor se fundamentează nu doar pe obiectele de prestigiu personal, ci și pe deținerea unor poziții strategice, dominante în peisaj. Afișarea, adesea ostentativă a poziției înalte deținute în societate se manifestă pe multiple planuri. Unul dintre ele este cel al relației cu nivelul transcedental, cu divinitatea, domeniu unde se plasează, conform opiniei majorității specialiștilor, cea mai mare parte a depunerilor sau depozitelor de bronzuri. Depozitele de bronzuri reprezintă o sursă importantă pentru cunoașterea unor aspecte particulare ale civilizației europene a epocii bronzului. Multiplele niveluri ale abordării acestui fenomen au fost precizate într-o serie de studii, care au evidențiat însă și limitele cercetării. Una dintre cele mai serioase, cu care frecvent ne întâlnim, constă în caracterul fortuit al multora dintre depozitele descoperite. Într-o lucrare mai veche constatam, cel puțin pentru spațiul românesc, că depozitele de bronzuri care au fost descoperite / scoase la iveală de către specialiști reprezintă un procent periferic în ansamblul descoperirilor.” - fragment din Introducere

„Așezarea medievală timpurie analizată în volumul de față a fost cercetată în cursul anului 2012 prin săpături arheologice preventive (în vederea salvării vestigiilor arheologice şi eliberarea terenului de sarcină arheologică) determinate de „iminența” începerii lucrărilor de construcție la tronsonul respectiv al Autostrăzii A 3 (Autostrada Transilvania, Brașov‑Borș).

Deoarece în apropierea acestui sit a mai fost identificat și cercetat (tot în anul 2012) un sit preistoric (toponimul locului fiind tot Sfărăuaș), situl medieval timpuriu a fost denumit Marca Sfărăuaș I, iar cel preistoric Marca Sfărăuaș II.

Săpăturile arheologice preventive din sectorul Marca – Ip au fost finalizate în anul 2012, artefactele preistorice descoperite în zonă au fost analizate și publicate monografic în anul 2014, vestigiile medievale timpurii sunt publicate acum. În ceea ce privește Autostrada Transilvania…….încă nu străbate locurile respective…… ” (din „Câteva precizări”)

 

"Cercetarea arheologică şi istorică a Daciei pre-romane, deşi s-a materializat în numeroase studii – unele de o remarcabilă valoare – nu a reuşit, totuşi, să acopere în mod uniform întreg teritoriul intrat în stăpânirea lui Burebista şi Decebal, ca urmare a stadiului diferenţiat al cunoştinţelor actuale despre vasta problematică a acestei perioade. Desigur, în centrul atenţiei s-a aflat, cum era şi firesc, nucleul fortificat din zona Munţilor Orăştiei, unde s-au desfăşurat şi cele mai de seamă evenimente legate de istoria statului dac. Printre regiunile cărora cercetarea le-a acordat o atenţie mai redusă se numără şi cea a Mureşului Inferior, cu zona adiacentă a sud-vestului Munţilor Apuseni, poate datorită şi poziţiei sale periferice, ceea ce a favorizat unele amestecuri etno-culturale – nu întotdeauna lesne de descifrat. Cartea elaborată de tânărul cercetător dr. Alexandru Berzovan, arădean prin origine, actualmente ieşean, vine să umple această lacună istoriogra‑ fică. Autorul, absolvent al Universităţii de Vest din Timişoara, al unui master la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi al unui doctorat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, s-a remarcat deja prin contribuţiile importante pe care le-a adus la cunoaşterea istoriei şi civilizaţiei dacice, îndeosebi din partea de vest a ţării, fiind autorul a circa 20 de studii, primite cu interes de către specialişti. Contribuţiile aduse atât în studiile anterioare, cât şi în prezenta monografie se bazează deopotrivă pe valorificarea unor materiale inedite din săpături mai vechi, aflate în diferite colecţii muzeale (îndeosebi din Arad şi Timişoara), ca şi pe rezultatele cercetărilor personale, întreprinse pe teren, în zona care face obiectul acestei cărţi. Monografia dedicată bazinului Mureşului Inferior şi sud-vestului Munţilor Apuseni în perioada clasică a Daciei prero‑ mane are la bază teza sa de doctorat, susţinută în 2015 la Universitatea din Iaşi (sub coordonarea noastră), căreia autorul i-a adus câteva modificări, vizând o structurare mai coerentă şi condensată a numeroaselor materiale prezentate. Cu toate că nucleul monografiei îl constituie prezentarea şi discutarea realităţilor arheologice şi istorice din regiunea vizată, totuşi autorul s-a străduit să le integreze, mai ales pe baza descoperirilor arheologice, ca şi pe baza puţinelor informaţii oferite de izvoarele scrise, în contextul mai larg al istoriei şi arheologiei Daciei din perioada maximei sale dezvoltări (secolele I î. Hr. – I d. Hr.). Compararea datelor din zona studiată s-a făcut îndeosebi cu realităţile din nucleul statului dac, situat în Munţii Orăştiei, dar şi cu informaţiile existente din alte regiuni ale Daciei, mai ales cu cele din părţile vestice ale regatului. Meritul acestor paralele constă în evitarea expunerii unor locuri comune, arhicunoscute, autorul punând accentul pe compararea datelor concrete de care a dispus din teritoriul studiat." - fragment din Prefață

“Starting with the early 1970s Fântânele (Bistrița-Năsăud County) has been a well-known site in the archaeological literature referring to the Migration Period and Early Middle Ages in Transylvania. Although the excavations carried out on the hill called Dealul Popii or Dâmbul Popii by the research team lead by Ion Horaţiu Crişan have never been published exhaustively, the site was included in several synthesis works on the topic of the archaeological material from Transylvania belonging to the Migration Period, respectively to the 6th–7th centuries. The main goal of the present volume is to fill this gap by publishing all the known data regarding the mentioned discoveries based on the original documentation (written and drawn record) on one hand, and on the grave-goods identified with a few exceptions in the Institute of Archaeology and Art History, Cluj-Napoca, on the other hand.” (Foreword)