„Semințele acestei cărți au fost plantate pentru prima oară în terenul fertil de la Berkeley. Ele au fost apoi acoperite de mâlul extrem de bogat și copleșitor al arhivelor din Istanbul și Cairo, care au oferit nutrienții necesari răsăririi primilor vlăstari. Apele dătătoare de viață ale universității Stanford au ajutat aceste mlădițe să crească, iar soarele și energia de la universitatea Yale au dus la apariția roadelor. Din fericire, în natură trecerea de la semințe la rod este mult mai scurtă decât drumul parcurs de această carte. În lunga sa gestație am beneficiat de multă generozitate și le sunt astfel îndatorat multora.” din Mulțumiri

„Traducerea acestei cărţi reprezintă o premiera în peisajul academic românesc. Este prima carte de istoria mediului care apare în limba română. Mai mult, cartea este prima dintr-o serie, pe care mi-o doresc cât mai consistentă, care va cuprinde traduceri din autori deveniţi clasici în analiza relaţiilor lui homo sapiens cu natura.

Dar ce este istoria mediului și de ce avem nevoie de o astfel de direcţie de cercetare în era revoluţiei digitale? De ce ar trebui cititorul, oricare cititor și nu doar expertul academic, să fie interesat de acest subiect? La ce bun o privire asupra secolelor trecute și asupra unor zone depărtate de România când prezentul ne scutură zdravăn și ne urlă în faţă despre lipsa unui viitor? Este într-adevăr homo sapiens pe marginea abisului după milenii de evoluţie, după ce încetul cu încetul (își) face planeta nelocuibilă? Prin publicarea acestei serii de carte încercăm să sugerăm răspunsuri la toate aceste întrebări care depășesc îngustul interes academic.” din Prefaţă

„Această carte reprezintă o variantă a lucrării mele de doctorat, «Principia în castrele de legiune (sec. I-III p.Chr.)», susținută în 2008 la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj- Napoca. Deoarece partea cea mai importantă tratează clădirea comandamentului de la Berzobis, cercetată de mine, titlul a fost modificat, fiind, astfel, scoasă în evidență noutatea cercetării arheologice de aici. Subiectul tezei mi-a fost propus de către acad. prof. univ. dr. Dumitru Protase în 2001, în contextul resuscitării interesului privind studierea sitului arheologic de epocă romană din Berzovia (jud. Caraș-Severin). În anul 1998, Muzeul Banatului Timișoara (actualmente Muzeul Național al Banatului – MNB), prin prof. dr. Florin Drașovean (director), și Muzeul Banatului Montan Reșița (prin director prof. dr. Dumitru Țeicu) au demarat un proiect de colaborare pentru cercetarea acestui castru de legiune din Banat. Florin Medeleț, cercetător atunci în cadrul Institutului Român de Tracologie – Filiala Banat, și-a asumat răspunderea științifică a șantierului arheologic, membri ai colectivului fiind Ovidiu Bozu (Muzeul Banatului Montan) și Al. Flutur (Muzeul Banatului Timișoara). Ultima campanie de săpături arheologice în principia de la Berzobis s-a desfășurat în 2005.” (din „Cuvânt-înainte”)

"This book is a version of my doctoral thesis, «The Principia in legionary fortresses (the 1st–3rd century AD», defended in 2008 with the Babeş-Bolyai University of Cluj-Napoca. Since the most important part discusses the headquarters buildings from Berzobis, which I investigated, the title was changed, thus highlighting the novelty of the research performed there. The subject of my thesis was suggested by Professor Academician Dumitru Protase in 2001 within the context of the revived interest for the study of the Roman date archaeological site of Berzovia (Caraș- Severin county). In 1998, the Museum of Banat in Timișoara (currently the National Museum of Banat – NMB), by Professor Florin Drașovean (manager), and the Museum of the Highland Banat in Reșița (manager: Professor Dumitru Țeicu) initiated a cooperation project for the research of this legionary fortress from the Banat. Florin Medeleț, then fellow with the Romanian Institute of Thracology – the Banat Branch, undertook the scientific responsibility of the archaeological excavation site, the team members including Ovidiu Bozu (Museum of the Highland Banat) and Al. Flutur (Museum of Banat in Timișoara). The last archaeological campaign carried out in the principia of Berzobis occurred in 2005." (Excerpt from the foreword)

„Arheologia este, prin diversitatea metodologică şi caracterul interdisciplinar, un domeniu fascinant, care furnizează în permanenţă date noi şi importante pentru cunoaşterea unor aspecte din istoria comunităţilor arhaice de pretutindeni. Însă, prin plurivalenţa întreprinderilor ştiinţifice, acest sector de activitate pare să se distingă din ce în ce mai bine de domeniul propriu-zis al istoriei. Cercetarea arheologică presupune, pe lângă săpătură propriu-zisă, o documentare temeinică pe baza literaturii de specialitate, dar și interacțiunea directă cu rezultatele cercetărilor colegilor de breaslă. Bineînțeles că publicarea roadelor acestor cercetări reprezintă scopul final pentru arheologi, dar dobândirea informației imediat ce ea poate fi furnizată într-o manieră ştiinţifică constituie o oportunitate deosebită. Acesta este scopul mărturisit al reuniunilor științifice organizate anual la Iași, de către Institutul de Arheologie al Academiei Române. Evenimentele respective sunt dedicate diseminării în premieră a celor mai noi rezultate ale cercetărilor arheologice de pe teritoriul României. De altfel, faptul că această sesiune are loc, constant, în luna octombrie, imediat după încheierea campaniilor de cercetare arheologică, reprezintă un argument în susținerea ideii de mai sus.” (din „Introducere”)

Deschidem în istoria Dobrogei veacurilor XV -XIX o temă nouă, mai puţin cunoscută, aceea a evoluţiei fortificaţiilor otomane. Analiza problematicii localizării cetăţilor şi fortificaţiilor realizate de otomani pe teritoriul Dobrogei ne-a permis, în ultimii ani, o amplă documentare, având ca principal obiectiv aprofundarea bibliografiei, cercetarea arheologică, studierea şi interpretarea izvoarelor istorice, incluzând şi surse cartografice. Astfel, prin proiectul Cartografia cetăţilor medievale dispărute, am valorificat într‑un întreg datele obţinute, pe parcursul mai multor decenii, în urma cercetărilor arheologice, a izvoarelor istorice descoperite recent şi a celor în care sunt descrise sau apar informaţii despre cetăţile şi fortificaţiile otomane din Dobrogea. Descoperirea unor planuri şi prospecte, aflate în arhivele de la Kiev şi Moscova, permite o analiză amplă a trecutului cetăţilor otomane situate de-a lungul frontierei dunărene, istoricii şi nu numai având acum la îndemână surse care arată, printre altele, mult mai clar evoluţia fortificaţiilor otomane de la Hârşova, Măcin, Isaccea, Tulcea, Babadag, Constanţa şi Mangalia. Pe parcursul derulării proiectului, am apelat la tehnicile moderne utilizate în cartografie, prin folosirea intensă a investigaţiilor non-invazive, care implică fotografii aeriene, prospecţiuni geomagnetice, georadar, rezistivitate electrică sau studiul imaginilor satelitare. (din „Introducere”)