Preț Normal: 45,00 LEI
Special Price 35,00 LEI
"Încercând să suprindă principalele evoluţii survenite în cadrul dinamicii relaţiilor politico-ideologice sovieto-chineze în intervalul cronologic 1961–1963, prezentul volum cuprinde un număr de 26 de documente, identificate în cadrul Arhivelor Naţionale Istorice Centrale. Dat fiind numărul mare de documente cercetate în cadrul instituţiei mai sus-menţionată, în elaborarea acestui volum am recurs la o atentă selectare a acestora, fiind publicate doar cele pe care le-am considerat a fi mai importante pentru tema noastră de cercetare. Din dorinţa de a ilustra conformismul ideologic al majorităţii partidelor comuniste şi muncitoreşti faţă de comandamentele ideologice trasate la Kremlin, am inclus şi câteva documente elaborate de CC al PMSU, CC al PCB sau CC al PMUP. De asemenea, menţionăm faptul că nu am alterat conţinutul documentelor prin intervenţii personale, greşelile de transcriere (din documentul original) fiind prezente şi semnalizate pe parcursul prezentului volum. Din aceeaşi raţiune nu am utilizat transcrierea numelor liderilor politici chinezi în sistemul „Pinyin” sau „Wade‑Giles”, fiind menţinută transcrierea fonetică prezentă în documentul de arhivă." (din Notă asupra ediţiei)
Preț Normal: 65,00 LEI
Special Price 40,00 LEI
Preț Normal: 90,00 LEI
Special Price 70,00 LEI
„Pe parcursul anilor ’50 ai secolului trecut, eterna prietenie frăţească sovieto-albaneză, atât de frecvent invocată la Moscova şi Tirana, părea să sugereze un curs ascendent al relaţiilor dintre URSS şi RPA. În plus, desele manifestări de fidelitate ale PMA faţă de linia PCUS creaseră impresia unui deplin conformism ideologic al conducerii albaneze. Și totuşi, în pofida acestor aparenţe, normalizarea relaţiilor dintre URSS şi RPFI, precum şi unele dezbateri cu privire la direcţiile de politică economică asumate de către Albania aveau să determine, în spatele uşilor închise, manifestări timide de opoziţie din partea liderilor de la Tirana. Mai mult decât atât, lansarea procesului de destalinizare în URSS va agrava sentimentul cronic de insecuritate resimţit de către liderii albanezi. Totuşi, dependenţa economică a RPA faţă URSS avea să menţină PMA ferm ancorat pe linia conformisului ideologic faţă de Moscova, în pofida disensiunilor manifestate în cadrul relaţiilor bilaterale. Însă emergenţa diferendelor sovieto-chineze va schimba radical ecuaţia raporturilor sovieto-albaneze, monolitul comunist începând să se confrunte cu multiple forţe centrifuge, faliile ideologice fiind deja evidente. Pentru prima dată, un alt colos al lagărului comunist contesta primatul ideologic al Kremlinului în interiorul mişcării comuniste internaţionale, iar o atare evoluţie va fi capabilă să schimbe orbita Albaniei. Într-un interval cronologic restrâns (iunie-august 1960), Albania va parcurge un drum greu de imaginat anterior, de la conformismul ideologic faţă de Moscova la neutralitatea faţă de conflictul sino-sovietic, iar ulterior spre contestarea deschisă a atitudinii „patriarhale” promovate de Kremlin. Era momentul forjării efemerei alianţe sino-albaneze. RPA intra sub zodia Dragonului.” (din „Studiu introductiv”)
„În noiembrie 1958, Nikita S. Hrușciov adresa Statelor Unite ale Americii (SUA), Marii Britanii și Franței un ultimatum în virtutea căruia, dacă puterile anterior menționate nu acceptau transformarea Berlinului Occidental într-un oraș liber» demilitarizat și nu semnau un tratat de pace cu cele două state germane [Republica Federală Germania (RFG) și Republica Democrată Germană (RDG)] în termen de 6 luni (până la 27 mai 1959), URSS își rezerva dreptul de a semna un tratat de pace separat cu RDG, transferând, astfel, responsabilitatea pentru rutele de acces dintre RFG și Berlinul Occidental către autoritățile est-germane. Răspunsul occidentalilor nu a întârziat să apară, Washingtonul, Parisul și Londra atrăgând atenția Moscovei asupra faptului că URSS nu se putea retrage în mod unilateral dintr-un acord internațional, manifestându-și, totodată, intenția de a recurge la orice mijloace pentru a menține libertatea Berlinului Occidental. Reacția fermă a Occidentului față de solicitările Kremlinului, precum și decizia privind convocarea, în mai 1959 la Geneva, a unei conferințe (grupând miniștrii de Externe ai celor patru puteri), menită a lua în discuție tocmai chestiunea germană, îl vor determina pe liderul sovietic să renunțe la ultimatum. Însă lipsa consensului între URSS, pe de o parte, și SUA, Marea Britanie și Franța, pe de altă parte, avea să fie o constantă pe parcursul întâlnirii în cauză. Deși conferința de la Geneva (desfășurată între 11 mai – 5 august 1959) a eșuat, totuși, la finalul acesteia, președintele Dwight D. Eisenhower îi va adresa liderului sovietic invitația de a vizita SUA. În cele ce urmează vom încerca să cartografiem rațiunile oficiale, precum și cele neoficiale, care au stat la baza diferitelor poziționări asumate de către URSS față de chestiunea germană, în intervalul cronologic 1959–1961.” (din „Studiu introductiv”)