În volumul de faţă căutăm a evidenţia învăţătura antropologic-hristologică a celui care a fost considerat de mulţi „ultimul mare Părinte” al perioadei patristice a Bisericii Răsăritene, Sfântul Ioan Damaschin (675–749), personalitatea proeminentă şi polivalentă a teologiei răsăritene din ultima perioadă patristică, izvorul cel mai sigur şi mai ortodox al învăţăturii patristice, care a excelat în domeniul dogmatic prin puterea sa de sinteză şi de structurare a învăţăturii Bisericii exprimate prin elaborarea operelor marilor Sfinţi Părinţi şi Scriitori bisericeşti de până la el. Este recunoscut în domeniul teologiei drept un adevărat sintetizator doctrinar al învăţăturii Bisericii Ortodoxe, Sfântul Ioan realizând prin opera sa cea mai complexă şi cea mai bună sinteză doctrinară a întregii învăţături a Bisericii din Răsărit, clarificând multe chestiuni teologice stabilite în formulări care au devenit clasice până astăzi. Prin întreaga sa operă, Sfântul Ioan a regândit unitar ceea ce fusese prezentat odinioară într‑un mod dispersat, dând coerenţă, cursivitate şi concizie structurilor doctrinare pe care le‑a abordat. Astfel, Dogmatica sa sau Expunerea exactă a credinţei ortodoxe a fost şi rămâne manualul clasic de referinţă în domeniul doctrinei creştine şi fundamentul pe care se sprijină propovăduirea Adevărului hristic şi pe care s-au construit mai târziu cele mai importante tratate de teologie ortodoxă. (din „Introducere”)

În Biserica Răsăriteană începutul secolului al XIV‑lea ne înfăţişează una dintre cele mai reprezentative chipuri de scriitori bizantini din timpul renaşterii împăraţilor Paleologi, loc ocupat de cel care n‑a avut nici model şi nici imitatori, Sfântul Nicolae Cabasila, nepotul arhiepiscolului de Tesalonic (+1363) Nil Cabasila. Unic prin puterea lui de sintetizare, Nicolae Cabasila impresionează prin absorbirea mai tuturor curentelor Tradiţiei creştine milenare, uneori foarte discordante, începând de la Părinţii Apostolici şi de la generaţia imediat următoare, incluzând pe Scriitorii bisericeşti palestinieni, capadocieni şi antiohieni, ca să nu mai vorbim de Sfinţii Dionisie Pseudo‑Areopagitul şi Maxim Mărturisitorul, trecând printr‑un Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur, Grigorie din Nazianz ori Atanasie și Chiril ai Alexandriei, sfârşind cu Sfântul Ioan Damaschinul şi Sfântul Simeon Noul Teolog, fără să‑i piardă din vedere pe Aristotel, Platon şi filosofii stoici ori pe alți umaniști celebri ai umanității. Este autorul care a ştiut foarte bine să‑i asimileze şi să‑i întruchipeze într‑un mănunchi de abordări teologice înalte, e drept foarte discrete, dar necesare atât pentru epoca sa, plină de frământări politice şi sociale, cât şi pentru consolidarea învăţăturii Bisericii din vremea sa şi mai ales extinderea biruinţei isihaştilor asupra ereziilor, ca unul care a fost un isihast prin formare. Cu adevărat Cabasila a fost un „isihast laic” care a promovat „isihasmul de lume”, fiind adânc ancorat şi încorporat în Biserică, ca un creştin mirean iniţiat şi experimentat, în Liturghie, în virtuţi şi prin Sfintele Taine. Această lărgime de vederi dovedeşte calităţile sale de mare creştin şi, în acelaşi timp, de deplin umanist, în scrisul căruia se poate distinge linia senină şi perfect autentică a cugetării creştine, descriind procesul de naştere şi de creştere a creştinului în Hristos, cu ajutorul Sfintelor Taine în viaţa spirituală a fiecăruia în parte, în calitatea lui de mădular viu şi activ al trupului tainic al Domnului – Biserica, fie el laic (mirean) ori monah. (din „Introducere”)

CUPRINS / CONTENT

Laurent CHZARNOVSCHI
Lui Florin Topoleanu / Á Florin Topoleanu

Crişan MUŞEŢEANU
Florin Topoleanu la 65 de ani / Florin Topoleanu turns 65

LUCERNAE / LICHNOLOGY
Maurizio BUORA
Lo studio delle lucerne romane dell’etá tardorepubblicana e del primo-medio periodo imperiale nell’Italia Settentrionale

Ştefan Viorel GEORGESCU
Opaițe cu cioc triunghiular, flancat de volute, descoperite la Tomis
Lamps with Triangular-Shaped Nozzle Flanked by Volutes from Tomis

Laurent CHRZANOVSKI, Piotr DYCZEK
Deux types lampes tardo-antiques, decouvertes dans les fouilles de Novae

Simona REGEP
Consideraţii asupra unor lămpi romane descoperite în aşezarea civilă de la Tibiscum
Considerations on a Few Roman Lamps Found in the Civil Settlement from Tibiscum

Costin CROITORU
Sur les lampes du type « Euctemon » decouvertes a Barbosi, dep. de Galaţi

Dan ELEFTERESCU
Opaiţe romane şi romano-bizantine de la Izvoarele (Sucidava), jud. Constanţa
Roman and Early Byzantine Lamps from Izvoarele (Sucidava), Constanța County

Ioan VASILIU
Un opaiţ cu simbol creştin de la Dinogetia–Garvăn
A Lamp with Christian Symbol from Dinogetia–Garvăn

Radu PETCU, Ştefan V. GEORGESCU
A Romano-Byzantine Bronze Oil Lamp with Christian Symbols Discovered at Capidava (Scythia Minor)

Florin CURTA
Observaţii cu privire la opaiţele de lut din Peninsula Balcanică în decursul secolului al VI-lea şi la începutul secolului al VII-lea
Remarks on 6th to Early 7th Century Clay Lamps in the Balkans

ARHEOLOGIE / ARCHAEOLOGY



Mihai IONESCU, Nicolae ALEXANDRU, Robert CONSTANTIN
La ville de Callatis à l’époque hellénistique

Virgil MIHĂILESCU-BÎRLIBA
Jocuri şi jucători în Dacia
Game and Gamers in Dacia

Bernd PÄFFGEN, George NUŢU,
in Zusammenarbeit mit: DANIEL ANTON, MARIO HÖLZL, Florian RINSER,

Ursula SCHARAFIN-HÖLZL, Marion SCHEIBLECKER, Michaela SCHAUER
Neue Prospektionsmethoden im Antiken Aegyssus

Max FIEDERLING, Bernd PÄFFGEN, Tobias PFLEDERER
Noviodunum – die Suche nach dem Hafen. Eine Alte Frage und Neue Forschungen unter Einsatz von Modernen Unterwasserarchäologischen Prospektionsmethoden

Ştefan-Emilian GAMUREAC
A Forlimpopoli Amphora Type at Noviodunum

Ştefan HONCU, Aurel-Daniel STĂNICĂ
Amfore romane şi romano-bizantine descoperite în villa rustica de la Capaclia, judeţul Tulcea
Roman and Roman-Byzantine Amphorae Descovered at Villa Rustica from Capaclia, Tulcea County

Martin AUER
Municipium Claudium Aguntum – Kitchen Residues from the Atrium House

George BOUNEGRU, Sorin COCIŞ
Again on the Dalmatian Brooches from Dacia

Ergün LAFLI, Maurizio BUORA
Some Bizantyne Ceramics in the Museum of Bursa

Cristian SCHUSTER
Zur Wasserversorgung einer Frühmittelalterlichen
Dridu-Siedlung im Unteren Argeş-Gebiet
ISTORIE–EPIGRAFIE–PAPIROLOGIE / HISTORY–EPIGRAPHY–PAPIROLOGY


Lucreţiu MIHĂILESCU-BÎRLIBA
About the Crisis under Marcus Aurelius in Moesia Inferior

Alexandru AVRAM
Une stèle funéraire de byzance (?) de la collection Mihail C. Sutzu

Octavian BOUNEGRU
Aspects of the pottery industry in Hellenistic and Roman Egypt.
Papyrological Sources
NUMISMATICĂ / NUMISMATICS


Gabriel TALMAŢCHI
Din nou despre activitatea monetăriei histriene în perioadă preromană
Again about the Activity of the Histrian’s Mint in the Preroman Period

Gheorghe MĂNUCU-ADAMEŞTEANU
Monede din secolele X-XIII descoperite la Isaccea–Noviodunum–Vicina. Campaniile 2003-2008
Monnaies des Xe–XIIIe siècles trouvés à Isaccea–Noviodunum–Vicina. Les campagnes archéologiques 2003-2008
GEOGRAFIE / GEOGRAPHY


Gheorghe ROMANESCU
Ape curgătoare și izvoare sărate: etnomanagement și management actual în arealul Moldovei (bazinele hidrografice Siret și Prut)
Flowing Waters and Salt Springs: Ethno-Management and Management in Effect in the Area of Moldavia (the Hydrographic Networks of Siret and Prut Rivers)
ARTĂ / ARTS


Dan BASARAB-NANU
Difuzarea modelelor plastice în zona Galaţi, secolele XVIII-XIX
The Diffusion of Plastic Models in the Area of Galați, 18th-19th centuries.
ISTORIE MODERNĂ /MODERN HISTORY


Stoica LASCU
Modernizarea Dobrogei în cadrul Statului Român (1878-1916) şi reîntregirea ei în contextul reechilibrării teritoriale în sud-estul european (1913)
The Modernization of Dobrudja within the Romanian State (1878-1916) and its Reintegration in the Context of Territorial Rebalancing in South-Eastern Europe (1913)

Abrevieri

Profesorul Liviu Franga este demult o prezenţă remarcabilă în cultura românească, deşi scrie mereu cu discreţie, cu reţinere, spre a nu tulbura parcă un anumit echilibru cosmic, în care crede precum credeau marii săi cărturari antici, ilustratori ai clasicismului greco‑latin.

De această dată, distinsul intelectual vine în faţa cititorilor cu o lucrare care este deopotrivă o carte‑manifest şi o carte‑document.

Cartea este în întregimea sa un elogiu adus limbii latine, limbii române, culturii moderne privite ca dezvoltare a acelei antice greco‑romane şi mai ales romane. Liviu Franga scrie aici mai multe fraze memorabile, cu putere de maximă, dar una este antologică: „Romanitatea dispărând, generează umanitatea şi asigură dăinuirea, adică viitorul Istoriei”. Această zicere devine un adevărat imn care s-ar cuveni cântat mereu latinităţii. Dacă decidenţii din domeniul educaţiei ar avea curiozitatea, răbdarea şi inspiraţia să citească această confesiune a profesorului Liviu Franga, ar înţelege ce rost are cunoaşterea limbii latine şi a civilizaţiei romane, precum şi predarea acesteia în şcoală. Autorul ne aminteşte mereu printre rânduri că datorăm latinităţii originea noastră, limba, numele etnic (acela de român), ca şi o anumită forma mentis. Fie şi numai pentru aceasta, lucrarea rămâne antologică, iar autorul merită preţuirea şi lauda tuturor intelectualilor autentici, a iubitorilor de cultură şi a celor care pregătesc viitorul noilor generaţii. (Ioan-Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române)