Link -> http://www.z-studarch.ro/

 

CONTENTS

Octavian Cristian Rogozea
Discoveries Attributed to the Early Vinča Phase in Tărtăria “Gura Luncii” (Alba County). The 214 Preventive Archaeological Researches Performed on “Site 10B”

Georgeta El Susi
Animal Bones from the Neolithic (Szakalhat) Levels at Uivar (Timiş County)

Victor Sava, Florin Mărginean, Adrian Ursuţiu
The Eneolithic Cemetery in Pecica “Est” (Arad County)

Tünde Horváth
Budakalasz, ein besonderer Bestattungsplatz der Badener Kultur. Kritische Anmerkungen zum Buch: Maria Bondar – Pal Raczky (Red.): The Copper Age cemetery of Budakalasz

Tobias L. Kienlin, Klára P. Fischl, Liviu Marta
Exploring Divergent Trajectories in Bronze Age Landscapes: Tell Settlement in the Hungarian Borsod Plain and the Romanian Ier Valley

Călin Ghemiș
The Late Bronze Age Gold Ring Discovered in Betfia (Bihor County, Romania)

Liliana Daniela Mateescu-Suciu
Glass Recipients from Sarmizegetusa Regia. Unguentaria and Bottles

Horațiu Cociș
The Rural Landscape of the Frontier of Dacia Porolissensis. A Case Study: the Northern Sector –
territorium Arcoba(da)rense – The Valley of River Someșul Mare

Norbert Kapcsos
Sarmatian graves from Pecica Site 18. Remarks upon the phenomenon of „isolated” graves from the Cris-Tisa-Mures region

Ioan Stanciu
On Early Medieval Roasting Trays and their Presence in the Settlements from the North-Western Part of Romania

Călin Cosma, Adrian Bolog, Ovidiu Oargă
Avar Graves Recently Discovered in Gambaș (Alba County) on the Spot Called “Ogoarele de jos”

Dan Băcueț-Crișan, Gruia Fazecaș, Doru Marta
An Early Medieval Feature Discovered in Oradea – Salca “Ghețărie” (Petrom Gas Station)

Daniela Tănase, Gábor Bertók, Anita Kocsis, Balázs Major
The location of Egres Cistercian monastery – Igriş (Timiș County), in the light of recent geophysical research

Florin Mărginean, Zsolt Csók, Keve László, Victor Sava
Unveiling History. Archaeological Excavations in the Fortress of Ineu (Arad County)

Dorel Micle, Bogdan Alin Craiovan, Andrei Stavilă, Octavian-Cristian Rogozea
The Times before Fischer’s Furniture Store. The Preventive Archaeological Researches in Sfântul Gheorghe Square 2–3, Timișoara (Timiş County)

Andrea Demjén, Florin Gogâltan
The Ciuc-Ghimeș Quarantine (18th–19th Centuries). Archaeological Researches of the Former Customs Point “Cetatea Rakoczy”

Abbreviations

În volumul de faţă căutăm a evidenţia învăţătura antropologic-hristologică a celui care a fost considerat de mulţi „ultimul mare Părinte” al perioadei patristice a Bisericii Răsăritene, Sfântul Ioan Damaschin (675–749), personalitatea proeminentă şi polivalentă a teologiei răsăritene din ultima perioadă patristică, izvorul cel mai sigur şi mai ortodox al învăţăturii patristice, care a excelat în domeniul dogmatic prin puterea sa de sinteză şi de structurare a învăţăturii Bisericii exprimate prin elaborarea operelor marilor Sfinţi Părinţi şi Scriitori bisericeşti de până la el. Este recunoscut în domeniul teologiei drept un adevărat sintetizator doctrinar al învăţăturii Bisericii Ortodoxe, Sfântul Ioan realizând prin opera sa cea mai complexă şi cea mai bună sinteză doctrinară a întregii învăţături a Bisericii din Răsărit, clarificând multe chestiuni teologice stabilite în formulări care au devenit clasice până astăzi. Prin întreaga sa operă, Sfântul Ioan a regândit unitar ceea ce fusese prezentat odinioară într‑un mod dispersat, dând coerenţă, cursivitate şi concizie structurilor doctrinare pe care le‑a abordat. Astfel, Dogmatica sa sau Expunerea exactă a credinţei ortodoxe a fost şi rămâne manualul clasic de referinţă în domeniul doctrinei creştine şi fundamentul pe care se sprijină propovăduirea Adevărului hristic şi pe care s-au construit mai târziu cele mai importante tratate de teologie ortodoxă. (din „Introducere”)

În Biserica Răsăriteană începutul secolului al XIV‑lea ne înfăţişează una dintre cele mai reprezentative chipuri de scriitori bizantini din timpul renaşterii împăraţilor Paleologi, loc ocupat de cel care n‑a avut nici model şi nici imitatori, Sfântul Nicolae Cabasila, nepotul arhiepiscolului de Tesalonic (+1363) Nil Cabasila. Unic prin puterea lui de sintetizare, Nicolae Cabasila impresionează prin absorbirea mai tuturor curentelor Tradiţiei creştine milenare, uneori foarte discordante, începând de la Părinţii Apostolici şi de la generaţia imediat următoare, incluzând pe Scriitorii bisericeşti palestinieni, capadocieni şi antiohieni, ca să nu mai vorbim de Sfinţii Dionisie Pseudo‑Areopagitul şi Maxim Mărturisitorul, trecând printr‑un Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur, Grigorie din Nazianz ori Atanasie și Chiril ai Alexandriei, sfârşind cu Sfântul Ioan Damaschinul şi Sfântul Simeon Noul Teolog, fără să‑i piardă din vedere pe Aristotel, Platon şi filosofii stoici ori pe alți umaniști celebri ai umanității. Este autorul care a ştiut foarte bine să‑i asimileze şi să‑i întruchipeze într‑un mănunchi de abordări teologice înalte, e drept foarte discrete, dar necesare atât pentru epoca sa, plină de frământări politice şi sociale, cât şi pentru consolidarea învăţăturii Bisericii din vremea sa şi mai ales extinderea biruinţei isihaştilor asupra ereziilor, ca unul care a fost un isihast prin formare. Cu adevărat Cabasila a fost un „isihast laic” care a promovat „isihasmul de lume”, fiind adânc ancorat şi încorporat în Biserică, ca un creştin mirean iniţiat şi experimentat, în Liturghie, în virtuţi şi prin Sfintele Taine. Această lărgime de vederi dovedeşte calităţile sale de mare creştin şi, în acelaşi timp, de deplin umanist, în scrisul căruia se poate distinge linia senină şi perfect autentică a cugetării creştine, descriind procesul de naştere şi de creştere a creştinului în Hristos, cu ajutorul Sfintelor Taine în viaţa spirituală a fiecăruia în parte, în calitatea lui de mădular viu şi activ al trupului tainic al Domnului – Biserica, fie el laic (mirean) ori monah. (din „Introducere”)

“Starting with the early 1970s Fântânele (Bistrița-Năsăud County) has been a well-known site in the archaeological literature referring to the Migration Period and Early Middle Ages in Transylvania. Although the excavations carried out on the hill called Dealul Popii or Dâmbul Popii by the research team lead by Ion Horaţiu Crişan have never been published exhaustively, the site was included in several synthesis works on the topic of the archaeological material from Transylvania belonging to the Migration Period, respectively to the 6th–7th centuries. The main goal of the present volume is to fill this gap by publishing all the known data regarding the mentioned discoveries based on the original documentation (written and drawn record) on one hand, and on the grave-goods identified with a few exceptions in the Institute of Archaeology and Art History, Cluj-Napoca, on the other hand.” (Foreword)