SOMMAIRE
Laura T. Ilea, Repenser le politique à travers des imaginaires dispersés
Imaginaire spatial et réflexion politique/Spatial Imaginary and Political Reflection
Amaryll Chanady, The Spatial Imaginary and Literary Reflections on the Political
Nicolas Beauclair, Vecteurs identitaires des discours autochtones : affirmation dʼune ontologie politique
Simon Harel, La route et la loi du père (jusquʼà La route de Cormac McCarthy)
Yoshiro Sakamoto, Ştefan Baciu, Archipelagic Poet from Romania
Dana Bizuleanu, Exploring Diversity: The Literature of Migration
Silviu Lupaşcu, Le Sabre et la plume à écrire. Espaces politiques, spirituels, angéliques dans le système philosophique dʼIbn Khaldun
Éthique du commun et puissance/Ethics of the Commons and Power
Érik Bordeleau, Exercices dʼauto-virtualisation dans lʼélément anonyme de la pensée
Isabelle Galichon, Lʼinjonction à témoigner du « Parlement des invisibles » :Entre expression émancipatrice et représentation inachevée
Horea Poenar, Ethics of the Commons. Art and the Dislocation of the World
Hubert Gendron-Blais, Dimensions sonores du politique : recherche-création autour des sons des mouvements
Ion Copoeru, La voix et la honte. De la narration impossible à la possibilité narrative
Claudio Clivio, Emanuele Severino, Diego Fusaro et la critique de la Multitude
Francis Douville Vigeant, Pensée politique et pacifisme chez Stefan Zweig
Arts et politique/Art and Politics
Ruxandra Cesereanu, Andrei Codrescu – An Anarchetypal Writer
Laura T. Ilea, Lʼimaginaire est apolitique : Pierre ou les Taches solaires de Vlad Zografi
Călina Părău, Remembering Images: Cinema Thinking the Century
Cristina Eșianu Farcaș, Logiques de la jetabilité : Dépossession et voix off dans le documentaire dʼanimation Le voyage de M. Crulic
Nicoleta Popa Blanariu, A Transdisciplinary Deconstruction of Ideology. Gnostic Alchemic Imaginary, Dialectic Materialism and Atomic Physics in Vintilă Horiaʼs Novels
Utopies et hétérotopies /Utopia and Heterotopia
Corin Braga, Utopies féministes modernes et rêves de parthénogenèse
Marius Conkan, Heterotopias: Making and Remaking Imaginary Spaces
Radu Toderici, Les allusions à lʼutopie – que nous disent-elles sur lʼhistoire du genre utopique ?
Politique et mentalités /Politics and Mentalities
Ştefan Borbély, The Year 1968 in Romania and Two Literary Aftershocks
Adrian G. Matus, The Reception of the American Counterculture in Communist Romania (1960-1975). The Rebels with a Cause
Doru Pop, Patriarchal Discourses and Anti-Feminine Attitudes in Romanian Political and Media Cultures
Denis Fleurdorge, Les représentations du politique. De la symbolique du pouvoir au pouvoir de la symbolisation
Jean Libis, Les arbres et la forêt ou lʼâge dʼor des gauchismes français
Adagio: Thèses politiques/Political Theses
Călin Andrei Mihăilescu, Theses on Political Reimagination
Book Reviews
Link -> http://www.z-studarch.ro/
CONTENTS
Octavian Cristian Rogozea
Discoveries Attributed to the Early Vinča Phase in Tărtăria “Gura Luncii” (Alba County). The 214 Preventive Archaeological Researches Performed on “Site 10B”
Georgeta El Susi
Animal Bones from the Neolithic (Szakalhat) Levels at Uivar (Timiş County)
Victor Sava, Florin Mărginean, Adrian Ursuţiu
The Eneolithic Cemetery in Pecica “Est” (Arad County)
Tünde Horváth
Budakalasz, ein besonderer Bestattungsplatz der Badener Kultur. Kritische Anmerkungen zum Buch: Maria Bondar – Pal Raczky (Red.): The Copper Age cemetery of Budakalasz
Tobias L. Kienlin, Klára P. Fischl, Liviu Marta
Exploring Divergent Trajectories in Bronze Age Landscapes: Tell Settlement in the Hungarian Borsod Plain and the Romanian Ier Valley
Călin Ghemiș
The Late Bronze Age Gold Ring Discovered in Betfia (Bihor County, Romania)
Liliana Daniela Mateescu-Suciu
Glass Recipients from Sarmizegetusa Regia. Unguentaria and Bottles
Horațiu Cociș
The Rural Landscape of the Frontier of Dacia Porolissensis. A Case Study: the Northern Sector –
territorium Arcoba(da)rense – The Valley of River Someșul Mare
Norbert Kapcsos
Sarmatian graves from Pecica Site 18. Remarks upon the phenomenon of „isolated” graves from the Cris-Tisa-Mures region
Ioan Stanciu
On Early Medieval Roasting Trays and their Presence in the Settlements from the North-Western Part of Romania
Călin Cosma, Adrian Bolog, Ovidiu Oargă
Avar Graves Recently Discovered in Gambaș (Alba County) on the Spot Called “Ogoarele de jos”
Dan Băcueț-Crișan, Gruia Fazecaș, Doru Marta
An Early Medieval Feature Discovered in Oradea – Salca “Ghețărie” (Petrom Gas Station)
Daniela Tănase, Gábor Bertók, Anita Kocsis, Balázs Major
The location of Egres Cistercian monastery – Igriş (Timiș County), in the light of recent geophysical research
Florin Mărginean, Zsolt Csók, Keve László, Victor Sava
Unveiling History. Archaeological Excavations in the Fortress of Ineu (Arad County)
Dorel Micle, Bogdan Alin Craiovan, Andrei Stavilă, Octavian-Cristian Rogozea
The Times before Fischer’s Furniture Store. The Preventive Archaeological Researches in Sfântul Gheorghe Square 2–3, Timișoara (Timiş County)
Andrea Demjén, Florin Gogâltan
The Ciuc-Ghimeș Quarantine (18th–19th Centuries). Archaeological Researches of the Former Customs Point “Cetatea Rakoczy”
Abbreviations
Din capul locului ţinem să subliniem că Biserica Ortodoxă, aflată în faţa unor noi probleme şi provocări ale începutului celui de‑al III‑lea mileniu creştin, nu a formulat până în momentul de faţă o doctrină social‑diaconală concretă, în cadrul unei hotărâri a vreunui Sinod ecumenic sau panortodox, privind relaţia Bisericii cu lumea şi cu societatea, şi care să aibă un caracter normativ pentru lucrarea ei pastoral‑misionară în viaţa socială actuală. Și aceasta nu se datorează neapărat unei „crize” apărute pe tărâm eclesiastic, aşa cum s‑a afirmat deseori, ci mai degrabă a unei reţineri de tip isihastic, de prevenire atentă ori de priveghere asupra noţiunii doctrinei din cadrul societăţilor „nestatornice” de astăzi, tot mai schimbătoare de la o regiune la alta şi de la perioadă scurtă la alta. Aceasta nu înseamnă câtuşi de puţin că Biserica nu a avut şi nu continuă să aibă o atitudine faţă de lume şi problemele ei, desigur privite în mod teologic, şi că nu are o practică autentică manifestată înspre slujba şi slujirea lumii şi a societăţii. Biserica Ortodoxă este prin definiţie o biserică eclesială, comunitară, adică îşi manifestă viaţa în relaţia de comuniune prin mărturisirea de credinţă, prin viaţa de cult şi prin slujirea diaconală a lumii. Ea este o biserică misionară, prin fiinţa ei, ceea ce înseamnă că niciodată nu a neglijat implementarea socială a conţinutului său soteriologic, hristologic şi eshatologic. În esenţă, Biserica Ortodoxă este o biserică a slujirii prin excelenţă, atât a lui Dumnezeu, cât şi a oamenilor, slujirea (diaconia) fiind expresia lăuntrică a ei în relaţia cu lumea şi cu societatea. Cu toate acestea noile provocări ale timpului şi starea de spirit a societăţilor actuale impun Bisericii Ortodoxe cercetarea cu maximă atenţie a problemelor sociale ivite în contextul actual (vezi apariţia perioadei de pandemie – provocat de infecţia Coronavirus Covid 19) şi luarea unei poziţii ferme faţă de acestea, în general, prin formularea unei doctrine filantropice cât mai adecvate. (din „Introducere”)
În volumul de faţă căutăm a evidenţia învăţătura antropologic-hristologică a celui care a fost considerat de mulţi „ultimul mare Părinte” al perioadei patristice a Bisericii Răsăritene, Sfântul Ioan Damaschin (675–749), personalitatea proeminentă şi polivalentă a teologiei răsăritene din ultima perioadă patristică, izvorul cel mai sigur şi mai ortodox al învăţăturii patristice, care a excelat în domeniul dogmatic prin puterea sa de sinteză şi de structurare a învăţăturii Bisericii exprimate prin elaborarea operelor marilor Sfinţi Părinţi şi Scriitori bisericeşti de până la el. Este recunoscut în domeniul teologiei drept un adevărat sintetizator doctrinar al învăţăturii Bisericii Ortodoxe, Sfântul Ioan realizând prin opera sa cea mai complexă şi cea mai bună sinteză doctrinară a întregii învăţături a Bisericii din Răsărit, clarificând multe chestiuni teologice stabilite în formulări care au devenit clasice până astăzi. Prin întreaga sa operă, Sfântul Ioan a regândit unitar ceea ce fusese prezentat odinioară într‑un mod dispersat, dând coerenţă, cursivitate şi concizie structurilor doctrinare pe care le‑a abordat. Astfel, Dogmatica sa sau Expunerea exactă a credinţei ortodoxe a fost şi rămâne manualul clasic de referinţă în domeniul doctrinei creştine şi fundamentul pe care se sprijină propovăduirea Adevărului hristic şi pe care s-au construit mai târziu cele mai importante tratate de teologie ortodoxă. (din „Introducere”)
Romanian nationalism has been and it still is a research topic that has generated and still generates various controversies, both at the level of the opinions of the authors who have dealt with this subject, and at the level of the interpretations that the reader can have on such a topic. And the analysis of the evolution of Romanian nationalism since 1989 is a theme that can be included in this framework of different, and sometimes even contradictory, approaches. Moreover, any analysis of post-communist Romanian nationalism may have its limitations, in terms of the authors’ approaches, and because, in general, approaches to nationalism have a certain potential for inaccuracy. The nationalist phenomenon is very complex because it refers to the people (the nation) and the country and quite often the boundary between nationalism and patriotism, for example, is quite weak. And in the Romanian case, things were even more complicated, both because the nationalism responded to a need for homogeneity existing in the post-communist Romanian society, and because the Romanian nationalism had a specific and quite complex typology.
In this paper, we referred more to those aspects that looked at the presence of nationalism in areas such as society, culture, religion or interethnic relations. Moreover, the period chosen for the study was rather a delicate one, considering the fact that the last decade of the twentieth century was, for Romania, a period of search of the road that the country needed to straighten, after half a century of totalitarian regime. And studying nationalism in such a historical context may have different interpretations, especially since post-communist Romanian nationalism, as some Romanian authors have stated, could be considered as paradigmatic for nationalism in general, because of its subtlety and complexity. (from the „Introduction”)