„Şcolile româneşti de inginerie au format de-a lungul timpului, începând din anul 1852, când se creează pe teritoriul României prima școală de ingineri cu scopul pregătirii de conductori de lucrări publice, aproape 900.000 de ingi¬neri. O parte din rândul acestei comunităţi au adus contribuţii semnificative la dezvoltarea tehnicii şi ştiinţei româneşti, contribuind prin realizările lor la transformarea României dintr-o ţară agrară în una cu o industrie puternică. Dacă se consideră că numai 1% dintre aceştia au avut o contribuţie creatoare rezultă că numărul inginerilor care au avut un aport de creaţie în tehnica şi industria românească este de ordinul câtorva mii. Coordonatorii dicţionaru¬lui şi-au propus să includă în paginile acestuia cea mai mare parte a acestor valori inovative” ( din Cuvânt Înainte)

„Ingineria reprezintă activitatea de aplicare a cunoștinţelor științelor matematice, fizice, chimice, etc. dobândite prin studiu, experiență și practică pentru dezvoltarea de modalități de utilizare în mod economic a materialelor și forțelor naturii în beneficiul omenirii. Cei care realizează această activitate se numesc ingineri. Ca urmare putem spune că inginerii sunt acea comunitate profesională care creează soluții care să servească bunăstării omenirii și nevoilor societății. Pentru realizarea acestei sarcini de creaţie inginerii au nevoie de cunoştinţe care sunt dobândite în cadrul şcolilor cu profil tehnic.”( din Cuvânt Înainte)

„Ideea elaborării unei Istorii a domeniului tehnic în România îi apartine dlui acad. Gleb Drăgan. Am aflat despre acest lucru la întâlnirea tête‑à‑tête cu dânsul din 18 noiembrie 2011, când mi‑a prezentat ca model o Istorie a Medicinei în România. Domnul academician, care pe atunci era președintele Secției de Științe Tehnice a Academiei Române, îmi solicita un plan de lucru, care în primul rând implica stabilirea principalelor subdomenii tehnice. Prima listă pe care mi‑a propus‑o includea subdomeniile: mecanic, metalurgic, energetic, chimic, electric și textil, dar urma ca lista să fie mai bine elaborată. Descrierea fiecarui subdomeniu trebuia să includă apariția și dezvoltarea sa, inclusiv prezentarea personalităților marcante (recomandarea fiind de maximum o pagină pentru o personalitate, preferabil cu o fotografie atașată, personalitățile în viață urmând să fie remarcate în mod discret). Planul de lucru includea pregătirea unei liste cu instituțiile cu preocupări în subdomeniul respectiv (universități, institute de cercetare, companii de anvergură). Urma să se trimită invitații către acele instituții pentru participare la o întâlnire la Academia Română, în cursul căreia să se prezinte detaliile proiectului. Un început pe această manieră de abordare fusese făcut de către domnul academician împreună cu colaboratorul dânsului, dr. ing. Bogdan Otomega, dar fără rezultate notabile.” ( din Cuvânt Înainte)