Volumul este o sinteză a istoriografiei medievale care pune accentul pe cultura materială a elitelor din Transilvania în perioada Evului Mediu.

Această lucrare surprinde pentru început apariția elitelor și a centrelor de producție a bunurilor din Transilvania Evului Mediu, continuând mai apoi cu locurile unde își desfășurau activitatea elitele, ca în final să se concentreze pe averi și familiile de materiale, respectiv bunuri.

Autorul concluzionează ferm faptul că Evul Mediu „pus sub lupă nu este nici întunecat, nici misterios, nici murdar, nici fără zestre ori bunătăți.”

Adrian Andrei Rusu: „Dorința autorului ar fi aceea de a nu lăsa ca cele aici sintetizate să prindă mucegai și să se transforme într-un tratat. Ar vrea să fie mai ales deschideri de uși. Ele cer reluate, criticate ori dezvoltate pentru a-și îndeplini menirea pentru care au fost scrise.”

„Nu poate fi o simplă coincidență – fiindcă: ce anume poate însemna «coincidență» în tentativa istoricului de a înțelege trecutul?! – faptul că vremea regilor maghiari din dinastia de Anjou a fost și epoca elanurilor de întemeiere statală ale românilor. Cele izbutite se cunosc: Valahia și Moldova. Dar nu se pot trece cu vederea nici «neliniștile» din Banat și din Maramureș, unele mai dramatice, altele de o anvergură mai greu de reconstituit în ansamblul ei. Se pregătea «Marea Ruptură» românească medievală, cea care urma să ducă la nașterea a două state diferite, în decursul aceluiași secol, și cea care în alte părți – Maramureș și Banat – eșua, ducând la continuarea și accentuarea stăpânirii maghiare asupra regiunilor vizate.” (din „Cuvânt înainte”)

„Cartea oferită cititorilor de Alexandru Nicolaescu dorește să‑l introducă pe cititor într‑o lume ascunsă în paginile revistei Transilvania care aducea informaţii instructive, educative, dar și cele despre mișcările culturale din Transilvania, din provinciile românești, uneori și din Europa. Descoperind această lume, autorul a desprins din ea ceea ce redactorii revistei – cu intenţie sau fără – au transmis publicului doritor dintr‑un domeniu de nișă – bibliologie, care s‑a arătat a fi de o mare bogăţie a materialului. Investigat la un secol și jumătate, conţinutul cărţii de faţă prezintă într‑o formă „pas cu pas” tot ceea ce reprezintă tema cărţii în preocupările înaintașilor

Apariţia revistei Transilvania se află în strânsă legătură cu primii ani de funcţionare a Asociaţiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român, supranumită în istoriografia românească Astra, revista devenind organul său oficial. În Transilvania multietnică sașii se întruneau într‑o asociaţie proprie – Verein für Siebenbürgische Landeskunde – cu publicaţia periodică Vereinsarchiv și Korrespondenzblatt, iar intelectualitatea maghiară își avea societatea Erdélyi Múzeum cu un periodic propriu cu același nume. Cu o destul de mare întârziere faţă de presa europeană și chiar și cea românească, revista Transilvania va ocupa destul de repede după apariţie un loc în universul cultural al Transilvaniei. Evoluţia și conţinutul revistei, ca și longevitatea sa i‑au rezervat acesteia un loc stabil pe scena culturală românească de la apariţie până în zilele noastre. Temele abordate și autorii lor sunt nelipsiţi din Bibliografia publicaţiilor periodice românești, iar oferta online a revistei de pe site‑ul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj‑Napoca vine în ajutorul cercetătorilor.” (din „Cuvânt înainte”)

„În construcţia alianţelor militare și politico‑diplomatice ale Regatului Român după 1918, regăsim state majoritar creștin‑ortodoxe (Regatul Sârbo‑Croato‑Sloven, Iugoslavia din 1929), Grecia și majoritar romano‑catolice (Cehoslovacia și Polonia). Biserica Ortodoxă Română a cultivat – independent sau nu de factorul politic – relaţii apropiate cu Bisericile frăţești din aceste ţări. Interesele Bisericii Ortodoxe Române s‑au suprapus adesea cu cele ale factorilor politici, astfel încât se poate vorbi, între anumite limite, de o geopolitică avant la lettre a Ortodoxiei. Vizita oficială efectuată de către patriarhul Miron Cristea în Polonia, alături de o suită întreagă de iniţiative și acţiuni circumscrise obiectivelor Ortodoxiei în Europa Central‑Răsăriteană, ne confirmă din plin acest lucru. Definesc aceste iniţiative drept preliminare unor acţiuni de anvergură specifice unei reale geopolitici a Ortodoxiei într‑un spaţiu etnic și confesional adecvat unor astfel se preocupări.” (din „Introducere”)

„Istoria cărţii sau a tiparului românesc şi european constituie un domeniu de cercetare ştiinţifică fascinant, dificil şi meticulos. În acest sens suntem întru totul de acord cu afirmaţia cercetătoarei ieşene Elena Chiaburu: «Pentru conturarea complexităţii fenomenului şi determinarea locului cărţii şi a tiparului în societatea românească a secolelor XVII–XIX, ansamblul documentelor care ar trebui cercetate este atât de mare, încât nici o minte organizată nu l‑ar putea cuprinde. Întreprinderea nu poate reuşi decât dacă subiectul este redus la unele dintre faţetele sale, care să fie investigate sistematic, şi prin conjugarea eforturilor să se obţină imaginea cât mai completă şi corectă a locului şi rolului cărţii într‑o societate».” (din „Argument”)

Volumul „Managementul patrimoniului mondial: de la situația din România la exemple de bune practici" include 28 de studii grupate în patru capitole: „Patrimoniul cultural mondial din România", „Lista indicativă a României", „Managementul patrimoniului mondial: exemple de bune practici" și „Combaterea infracțiunilor de patrimonu". Experți în domeniul patrimoniului cultural și natural abordează diverse aspecte ale managementului siturilor înscrise în Lista patrimoniului mondial, pornind de la situația din România la exemple de bune de practici de protejare și valorificare.