REPERTORIUL DE COLINDE ALE CETELOR DE FECIORI DIN ZONA VĂII SUPERIOARE A BARCĂULUI

Ruxandra‑Cristina Scridon

Disponibilitate: în stoc

60,00 LEI

Subiectul acestei cercetări doctorale a fost foarte bine ales, problematica abordată, a colindatului și colindelor într-o zonă folclorică din Sălajul istoric fiind de mai multă vreme una de stringentă necesitate în etnologia și folcloristica românească, încadrabilă chiar în ceeea ce se numește mai nou etnografia și folcloristica de urgență.

 

Marele etnomuzicolog român Ilarion Cocișiu (1910–1952) a lansat, la începutul deceniului al șaselea al secolului trecut, ipoteza inexistenței unui repertoriu substanțial de colinde în întreg arealul nord-vestic al spațiului nostru etnocultural, dispariția vechilor colinde fiind pusă de el pe seama severului control instituit, după 1700, de Biserica Română Unită cu Roma – Greco-Catolică în viața spirituală a satelor din Maramureșul istoric, din Țara Oașului și Ugocea, din Chioar, din Sălaj, din zona Codrului și Câmpia Sătmarului.

 

Această ipoteză a fost numai parțial argumentată de ilustrul folclorist muzical, care n-a putut cunoaște, pe atunci, realitatea copleșitoare că tocmai din acest colț de țară aveau să fie scoase la lumină variantele colind ale celor trei capodopere ale epicii versificate din folclorul românesc: Miorița, Meșterul Manole și Soarele și Luna, și de aceea s-a referit mai cu seamă la instituția cetei de feciori și la schimbările repertoriale ale acestora, marcate, într-adevăr, de intervenția culturală puternică a Bisericii Române Unite, prin mănăstirile greco-catolice atât de influente de la Bixad și Máriapócs (Szabolcs-Szatmár-Bereg Megye-Ungaria). Ideea lansată de Ilarion Cocișiu n-a putut fi discutată deschis de alți cercetători în condițiile rezervelor ideologice și interdicțiilor din perioada comunistă, când nu s-au putut angaja investigații lămuritoare asupra problematicii, singurele materiale despre colindat și colinde fiind adăpostite în colecții particulare și în fondurile arhivelor de specialitate din București, Cluj și Iași, sau în lucrări monografice locale sau zonale, nedestinate publicării. Fără să fi fost valorificate din 1948–1949 până în 1989, materialele inedite din arhive și biblioteci își așteptau cercetătorii.

 

Așa cum se prezintă, cercetarea aceasta este rezultatul unei munci sistematice din perioada studiilor de doctorat, bine îndrumată de la început, de domnii profesori Ion Simuț și Florin Cioban, pe care, în ultimii doi ani, am încercat să-i sprijinim și noi în documentarea întreprinsă la Arhiva de Folclor a Academiei Române, unde i s-au pus la îndemână fondurile inedite de manuscrise, notele de teren ale specialiștilor clujeni din Fondul Auxiliar Literar și din înregistrările sonore ale Fondului de Magnetofon. (Prof. univ. dr. Ion Cuceu)

Cant.:
ISBN 978-606-020-419-0
Anul apariției 2021
Format B5
Număr de pagini 444
Copertă cartonată Nu