Etnografie și etnologie

Grilă  Listă 

    60,00 LEI
    Necesitatea studierii constante a fenomenelor culturii populare constituie un deziderat reiterat frecvent în lumea cercetărilor etnologice. Importanţa culturală a fenomenului Căluşului, accentuată de vechimea sa considerabilă şi de capacitatea de reinventare şi adaptare permanentă la nevoile unei societăţi pe care o reflectă şi în care se reflectă, obligă practic la studierea constantă şi multidisciplinară a acestuia. Istoria disciplinei Căluşului a cunoscut etape diferite de cercetare şi interpretare, tratarea temei fiind, în mod evident, marcată de ideologiile momentului documentării sale. În acest fel, ritualul Căluşului a stat la baza confirmării latinităţii românilor, a devenit instrument naţionalisto-propagandistic sau emblemă identitară culturală. Interpretarea rosturilor şi sensurilor sale a lăsat loc, de asemenea, unei vaste pleiade de ipoteze, care considerăm că reflectă, de altfel, complexitatea şi diversitatea spectaculoasă regăsite la nivelul tuturor palierelor constitutive ale Căluşului. (din „Introducere”)
    55,00 LEI
    „Cartea, structurată pe patru capitole, apelând la perspectiva interdisciplinară, relevă valenţele ritual-mitico‑simbolice ale regnului vegetal. O lume aflată sub tutela simbolurilor fitomorfe şi dendromorfe îşi revendică forţa. Buruienile de leac (aiul/usturoiul, iarba fiarelor, iedera, macul, mătrăguna, mandragora, năvalnicul, socul, urzica, vâscul, zburătoarea) şi simbolurile dendromorfe (alunul, nucul) dezvăluie forme străvechi de etnoiatrie. Palierele abordate subliniază complexitatea temei: dihotomia gândire ştiinţifică – gândire empirică, registrul descriptiv, praxisul ritualic, corelarea cu anumite categorii folclorice, funcţia tămăduitoare. Etapele culegerii buruienilor de leac, zilele, momentele propice recoltării acestora, interdicţiile şi predicţiile, ofrandele ritualice, funcţiile fundamentale sunt câteva semnificaţii majore care subliniază importanţa, respectul alocate, atribuite simbolurilor vegetale în lumea satului românesc. Autoarea revizitează fondul etnoiatric străvechi, îl revitalizează, prezentând într‑o manieră captivantă simboluri vegetale ambivalente, antropomorfizate şi misterioase.” Prof. univ. dr. (emeritus) Nicolae Constantinescu
    70,00 LEI

    Dacă motorul lumii medievale l-a reprezentat spaţiul rural, dominant economiei a reprezentat-o fără îndoială agricultura, care a jucat un rol essential în dezvoltarea societăţilor omeneşti în toate epocile istorice. Cu toate acestea, economia agricolă şi satul arhaic au fost evaluate ca aparţinând unui univers imutabil, rigidizat între barierele conservatoare ale obiceiurilor considerate ca fiind ancestrale şi care, prin definiţie, ar fi împiedicat progresul. Cu o astfel de paradigmă, asupra lumii medievale s-a proiectat imaginea negativă, întunecată, atribuită întregii epoci. Această inflexibilitate în procesul cognitiv de înţelegere a unei perioade istorice şi a unui întreg univers de viaţă poate fi desfiinţată prin studierea şi cunoaşterea aspectelor de viaţă cotidiană, a mentalităţilor individuale şi colective, care sunt determinate de relaţii complexe, precum cele stabilite între natură – spaţiul pastoral – spatial casnic şi stat-societate-comunitate-individ.

    În istoriografia românească, viaţa cotidiană a locuitorilor spaţiului urban și a celui rural, precum şi universul ţăranului legat de animale şi succesiunea muncilor agricole au reprezentat teme conexe, cu valoare secundară, demersurile fiind viciate de lipsa informaţiilor directe din izvoarele documentare. Până în momentul de faţă, cercetătorii nu au exploatat exhaustiv şi efficient potenţialul de date al tuturor categoriilor de surse, editate sau inedite. Cu atât mai mult cu cât teme precum viaţa cotidiană a comunităţilor urbane și rurale, practicile culinare şi alimentaţia, sănătatea şi igiena, aspectele culturale şi cultuale presupun utilizarea unei game variate de informaţii oferite de mai multe ştiinţe conexe istoriei, cercetările interdisciplinare determinând dimensiunea oricărui demers ştiinţific de acest tip. Doar în ultimele două decenii s-au constatat schimbări destul de timide de mentalitate, abordare şi metodologie în ceea ce priveşte investigarea lumii satului și a orașului medieval, condiţionate de utilizarea datelor provenite din domenii ştiinţifice diverse şi de strânsa colaborare dintre specialişti. (din „Introducere”)

    90,00 LEI

    „În curând se împlinesc 90 de ani de la nașterea Doamnei Georgeta Stoica, profesor, etnolog, cercetător, dar mai ales Îndrumător al multor generații. Reper fundamental al profesiei de cercetător etnolog, pe care a exercitat‑o cu pasiune mai mult de jumătate de veac, om cu o judecată luminată de bunătate și iubire, Doamna Georgeta Stoica și‑a pus viața în slujba culturii, a binelui, a formării unor generații de cercetători. Cu o pasiune specială, rar întâlnită, Doamna, așa cum ne place nouă, foștilor învățăcei, să‑i spunem, a conferit identitate multor proiecte care au animat atmosfera Muzeului Satului. Din amintirile neprețuite pe care ni le povestește cu umor și talent aflăm despre cercetările de teren, în sate, cu echipe formate din oameni care au adus contribuții importante la dezvoltarea etnologiei românești. Se perindă prin fața ochilor noștri figuri emblematice – Gheorghe Focșa, Paul Petrescu, Tancred Bănățeanu, Tiberiu Graur, Ernest Bernea …

    Prin anii ’80, când a fost nevoie să lupte pentru salvarea Muzeului de la distrugere, a făcut‑o cu modestie, curaj, discreție, dar mai ales cu eficiență. (...)” Paula Popoiu

    60,00 LEI

    Subiectul acestei cercetări doctorale a fost foarte bine ales, problematica abordată, a colindatului și colindelor într-o zonă folclorică din Sălajul istoric fiind de mai multă vreme una de stringentă necesitate în etnologia și folcloristica românească, încadrabilă chiar în ceeea ce se numește mai nou etnografia și folcloristica de urgență.

     

    Marele etnomuzicolog român Ilarion Cocișiu (1910–1952) a lansat, la începutul deceniului al șaselea al secolului trecut, ipoteza inexistenței unui repertoriu substanțial de colinde în întreg arealul nord-vestic al spațiului nostru etnocultural, dispariția vechilor colinde fiind pusă de el pe seama severului control instituit, după 1700, de Biserica Română Unită cu Roma – Greco-Catolică în viața spirituală a satelor din Maramureșul istoric, din Țara Oașului și Ugocea, din Chioar, din Sălaj, din zona Codrului și Câmpia Sătmarului.

     

    Această ipoteză a fost numai parțial argumentată de ilustrul folclorist muzical, care n-a putut cunoaște, pe atunci, realitatea copleșitoare că tocmai din acest colț de țară aveau să fie scoase la lumină variantele colind ale celor trei capodopere ale epicii versificate din folclorul românesc: Miorița, Meșterul Manole și Soarele și Luna, și de aceea s-a referit mai cu seamă la instituția cetei de feciori și la schimbările repertoriale ale acestora, marcate, într-adevăr, de intervenția culturală puternică a Bisericii Române Unite, prin mănăstirile greco-catolice atât de influente de la Bixad și Máriapócs (Szabolcs-Szatmár-Bereg Megye-Ungaria). Ideea lansată de Ilarion Cocișiu n-a putut fi discutată deschis de alți cercetători în condițiile rezervelor ideologice și interdicțiilor din perioada comunistă, când nu s-au putut angaja investigații lămuritoare asupra problematicii, singurele materiale despre colindat și colinde fiind adăpostite în colecții particulare și în fondurile arhivelor de specialitate din București, Cluj și Iași, sau în lucrări monografice locale sau zonale, nedestinate publicării. Fără să fi fost valorificate din 1948–1949 până în 1989, materialele inedite din arhive și biblioteci își așteptau cercetătorii.

     

    Așa cum se prezintă, cercetarea aceasta este rezultatul unei munci sistematice din perioada studiilor de doctorat, bine îndrumată de la început, de domnii profesori Ion Simuț și Florin Cioban, pe care, în ultimii doi ani, am încercat să-i sprijinim și noi în documentarea întreprinsă la Arhiva de Folclor a Academiei Române, unde i s-au pus la îndemână fondurile inedite de manuscrise, notele de teren ale specialiștilor clujeni din Fondul Auxiliar Literar și din înregistrările sonore ale Fondului de Magnetofon. (Prof. univ. dr. Ion Cuceu)

    Vânzare

    Preț Normal: 75,00 LEI

    Special Price 70,00 LEI

    Studiul monografic colectiv intitulat „Case, oameni și povești. Arhitectură și locuire pe Valea Almașului (Sălaj)” își propune să valorifice rezultatele cercetărilor din anii 2018–2020 de pe Valea Almașului. Volumul monografic cuprinde materialele membrilor echipei de proiect (dr. Camelia Burghele –coordonator, dr. Marin Pop, și Olimpia Mureșan). În cadrul documentării de teren au fost abordate din perspectivă antropologică toate satele din comunele: Almașu, Bălan, Cuzăplac, Dragu, Fildu de Jos, Hida, Sânmihaiu – Almașului, Zimbor. În abordarea antropologică a localităţilor vizate s-a urmărit radiografierea obiectivelor arhitecturale din satele sălăjene de pe Valea Almașului și descrierea dinamicii arhitecturale, între tradiţional și modern. Cele mai multe din studiile de etnografie de teren au fost susţinute de Camelia Burghele și Olimpia ureșan. Au fost realizate înregistrări cu zeci de subiecţi, cu predilecţie pe teme de arhitectură, dar și pe eme conexe. (din „Introducere”)

Grilă  Listă