Artă și istoria artei

Grilă  Listă 

    Vânzare

    Preț Normal: 140,00 LEI

    Special Price 110,00 LEI

    Această carte a câștigat premiul Academiei Române „George Oprescu" în anul 2016

    “[...] The research started from the premise that at least some of the wall paintings reflect the special social, political, and religious situation of the donors as knezes and Orthodox (Greek-rite) Christians in the Hungarian kingdom. Topics have been selected from the paintings of eight churches: the church of St. George in Streisângeorgiu (Hu. Sztrigyszentgyörgy), the church of the Dormition of the Virgin in Strei (Hu. Zeykfalva), the church of St. Nicholas in Densuș (Hu. Demsus), the church of St. Nicholas in Leșnic (Hu. Lesnyek/Lesnek), the Reformed church in Sântămăria Orlea (Hu. Őraljaboldogfalva), the church of the Dormition of the Virgin in Crișcior (Hu. Kristyor), the church of St. Nicholas in Ribița (Hu. Ribice), and the church of the Dormition of the Virgin in Hălmagiu (Hu. Nagyhalmágy). The churches were situated in two neighboring medieval counties – Hunyad, in the Transylvanian voivodate, and Zaránd – and the paintings date from the fourteenth and fifteenth centuries. The investigation is limited to Hunyad and Zaránd Counties, where the main body of medieval wall paintings in Orthodox churches has been preserved. In addition, the historical background of the donors is comparable in both regions. The pictorial subjects that have been selected for research are interpreted in relation to their social, political, and religious context. The study of the donor portraits, military saints, holy kings of Hungary, and the Exaltation of the Holy Cross focuses on their relevance for the social and political life of the knezes. The study of the paintings in the sanctuaries mainly sheds light on aspects of the religious life of the donors or local communities. The images are analyzed taking into account the use and meaning of their subjects in Eastern and Western, particularly Hungarian, painting, and the available information regarding their historical context. While indeed the pictorial message may be understood only through its historical background, the paintings themselves can also suggest new directions for research or favor a particular interpretation suggested by other types of sources.” from Introduction

    30,00 LEI

    „Modernizarea societății românești în a doua jumătate a secolului al XIX‑lea a încurajat apariția unei piețe de artă la gurile Dunării, după un model de tip occidental pe care elita epocii l‑a copiat și l‑a transplantat, cu reușitele, eșecurile, particularitățile inerente. [...]

    Lidia Trăușan‑Matu ne propune prin paginile de față o recuperare necesară a cronicii de artă din a doua jumătate a epocii menționate. Rândurile respective, împrăștiate printr‑o presă culturală eterogenă și, uneori, efemeră, reconstituie biografii, trasee și destine profesionale, mecanisme de promovare și excludere profesională, legături din interiorul unei bresle și încă ceva, care apare printre rândurile cronicilor: drumul european al unei societăți care începuse să descopere cu deplină curiozitate Europa și să se integreze în cadrul cosmopolit al acesteia. Ele au fost identificate și alăturate cu acribie, puse în contextul epocii și oferite specialiștilor a căror cercetări vor beneficia de susținerea acestui prețios volum“. (din Prefață, dr. Alin Ciupală)

    30,00 LEI

    „Acesta este cel de-al doilea volum care recuperează „cronica de artă” din presa românească a veacului al XIX-lea. Cel dintâi a apărut la Editura Mega, Cluj-Napoca, în 2017, cu titlul Cronica de artă. Despre pictori și tablouri în paginile gazetelor românești din veacul al XIX-lea (1860–1900). Volumul de față cuprinde un număr important de texte despre artiștii și arta plastică din spațiul românesc, apărute între 1860 și 1900, identificate de noi în următoarele reviste și gazete: Revista Carpaților, Trompeta Carpaților, Atheneul român, Pressa, Convorbiri literare, Amicul artelor, Voința națională, Revista orientală, Literatura și arta română, Viața nouă, Revista idealistă, Arta românească, Gazeta artelor, Revista nouă, Revista poporului. Textele au fost semnate de cronicari foarte diferiți ca stil și anvergură profesională (jurnaliști, scriitori și istorici, critici de artă, pictori și arhitecți, medici, economiști și avocați) și par să se fi născut dintr‑o triplă ambiție a autorilor, și anume: (1) să-i aducă pe cititori cât mai aproape de pictori și tablourile lor, (2) să inițieze publicul amator în limbajul artei și (3) să conserve intacte emoția, plăcerea sau neplăcerea încercate de ei la vizitarea unei expoziții temporare sau a unui muzeu. Deși cheia cronicilor trebuie să fi fost punerea în valoare a picturilor și a oamenilor care le-au realizat, ele sunt încărcate cu detalii privitoare la biografiile artiștilor, la poveștile din spatele picturilor, la expozițiile de artă și grupările de artiști, la piața de artă și colecționarii cei mai cunoscuți din epocă.

    Legat de formatul editării, la fel ca în primul volum, am inventariat gazetele în ordinea în care au apărut pe piață și le-am urmărit rubricile dedicate picturii până la dispariția sau prima lor suspendare. Acesta este motivul pentru care frontiera 1900 a fost depășită în cazul a două-trei publicații. (...)

    Volumul acesta nu ar fi fost posibil, în această formă, fără sprijinul esențial al unor profesioniști de la Biblioteca Academiei Române din București (mai exact, doamna Lenuța Mitrea și domnul Cătălin Mirea) și de la Biblioteca Facultății de Istorie din București (doamnele Mihaela Harnagea și Niculina-Violeta Nicolescu). Exprim aici toată gratitudinea mea. De asemenea, mulțumirile mele se îndreaptă către Editura Mega, domnii Cristian Sincovici și Francisc Baja, pentru apariția volumului. Cu profesorul Alin Ciupală am purtat îndelungi discuții pe seama editării volumului. Îi mulțumesc pentru idei, sfaturi și răbdare.” - Lidia Trăușan-Matu

    „Manifestarea se înscrie în efortul general al studierii sistematice și, implicit, al valorificării expoziționale a colecției de grafică străină aflată în patrimoniul Muzeului de Artă Cluj‑Napoca, destul de puțin cunoscută publicului larg.” (din „Indroducere”)

    „Restrângându-se la colecţiile Muzeului de Artă Cluj-Napoca, expoziţia deschisă sub genericul Portrete în dialog urmăreste să pună în valoare prețioasele fonduri patrimoniale de stampă italiană circumscrise unor individualități artistice de marerezonanță pentru ambianța culturală europeană a secolelor XVII și XVIII, și anume Stefano della Bella (1610-1664) și Benigno Bossi (1727-1792), material preponderent inedit care prezintă un redutabil potențial artistico-documentar, fiind pretabil creionării unei viziuni cuprinzătoare asupra creației de impresiune a celor doi protagoniști, prin valorificarea exclusivã a unei colecþii muzeale.” (din „Cuvânt înainte”)

Grilă  Listă