„Cartea domnului Niţulescu este o primă abordare sistematică în literatură istorică a raportului Reformă-Islam aşa cum e imaginat şi înţeles de corifeii Reformei. Tema abordată marchează în mod firesc un pas înainte în dinamica cercetărilor perspectivei antropologice protestante din cultura românească şi a adiacentului fenomen de raportare la islamul otoman. Ea evidenţiază cuplarea la discursul investigaţiei ştiinţifice euroatlantice, fără prea multe sedimente de vinovăţii ecleziale. Este o cercetare cu potenţial înnoitor pentru istoriografia românească.” (Conf. univ. habil. dr. Şerban Turcuş)

Cartea de faţă propune o analiză trans- şi interdisciplinară a tabuului lingvistic, o temă puţin studiată în literatura de specialitate românească, în ciuda complexităţii acestui fenomen lingvistic, care, aşa cum demonstrează autoarea, nu se reduce la dimensiunea discursivă, ci încifrează o încărcătură socioculturală, religioasă, psiho-afectivă şi cognitivă.

Demersul este constituit din opt capitole, ultimul fiind dedicat concluziilor. Introducerea prezintă detaliat „arhitectura” lucrării, modalităţile de colectare a corpusului – sunt atent punctate sursele, dar şi dificultăţile constituirii materialului supus investigaţiei –, schiţează liniile teoretice majore, care au jalonat studiul tabuului şi indică obiectivele cercetării.

În acest sens, un prim merit al lucrării este corpusul variat, selectat din mai multe surse de informare şi prin diverse metode, fiind modelat progresiv şi prelucrat pornind de la o serie de parametri extralingvistici ai comunicării. Acest ansamblu bogat este constituit din 551 de contexte comunicative, care furnizează materialul necesar unei perspective complexe asupra limbajului colocvial, şi din 246 de nume supuse unor tipare coerente de analiză lingvistică şi onomastică. (Daiana Felecan)

Cartea Diminutivarea cuvintelor în limba română. O abordare psiholingvistică aduce în prim-plan o temă perenă în lingvistica românească, care a atras atenţia specialiştilor neîntrerupt, din secolul al XIX‑lea până în contemporaneitate. Având la bază un demers interdisciplinar, întrucât apelează la metode conjugate de factură lingvistică, semantică, pragmatică, socio- şi psiholingvistică, lucrarea analizează motivaţiile psihologice care determină locutorul să utilizeze diminutive în actul comunicativ.

Corect gândit pe secvenţe amănunţite, volumul este alcătuit din două părţi, cu cinci mari capitole, care se divid ori de câte ori este necesar pentru analiza amănunţită a subiectului. Introducerea prezintă observaţii referitoare la obiectul de studiu şi reliefarea ariei investigate, precizând obiectivele cercetării şi structura lucrării. În privinţa cadrului teoretic şi metodologic, Silvia Iluţ apelează la teorii psiholingvistice, la preceptele pragmaticii, ale sociolingvisticii, „evidenţiindu‑se, totodată, mecanismele cognitive şi afective implicate în procesul diminutivării” (p. 20). (Oliviu Felecan)

Magia şi vrăjitoria au tentat, înspăimântat şi fascinat societăţi şi culturi diferite şi continuă să fie vizibile şi în prezent, într‑o cultură care se auto‑defineşte ca fiind raţionalistă, trezind sentimente contradictorii: de la indiferenţă la teamă, de la negare la definire ca tradiţie. Interesul faţă de fenomenul magic a depăşit sfera socială şi a atras atenţia specialiştilor din domenii diferite: istorie, antropologie, etnologie, folclor, sociologie, arte, psihologie. Perspectivele metodologice ale cercetătorilor au fost şi ele diverse, iar rezultatele de asemenea. Toate aceste studii însă, deşi pornesc de la întrebări diferite şi ajung la concluzii variate, nu sunt altceva decât fragmente decupate care se completează, reconstituind întregul. (din „Introducere”)

Necesitatea studierii constante a fenomenelor culturii populare constituie un deziderat reiterat frecvent în lumea cercetărilor etnologice. Importanţa culturală a fenomenului Căluşului, accentuată de vechimea sa considerabilă şi de capacitatea de reinventare şi adaptare permanentă la nevoile unei societăţi pe care o reflectă şi în care se reflectă, obligă practic la studierea constantă şi multidisciplinară a acestuia. Istoria disciplinei Căluşului a cunoscut etape diferite de cercetare şi interpretare, tratarea temei fiind, în mod evident, marcată de ideologiile momentului documentării sale. În acest fel, ritualul Căluşului a stat la baza confirmării latinităţii românilor, a devenit instrument naţionalisto-propagandistic sau emblemă identitară culturală. Interpretarea rosturilor şi sensurilor sale a lăsat loc, de asemenea, unei vaste pleiade de ipoteze, care considerăm că reflectă, de altfel, complexitatea şi diversitatea spectaculoasă regăsite la nivelul tuturor palierelor constitutive ale Căluşului. (din „Introducere”)

„Lucrarea care vede acum lumina tiparului se apleacă asupra istoriei unei regiuni care este departe de a fi ocolit interesul specialiștilor datorită dimensiunilor multietnice, multiculturale și multiconfesionale care i-au îmbogățit istoria și i-au conferit un rol de punte de legătură între imperii, lumi și culturi Banatul. Punctul de pornire l-a constituit o valoroasă teză de doctorat Familii nobile din Banat în secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Heraldică și genealogie, susținută cu succes de autoare în cadrul Școlii Doctorale de Istorie a Universității din București. Ceea ce conferă o valoare deosebită lucrării, trebuie spus de la început, este introducerea în circuitul științific a unor informații inedite, descoperite de Patricia Manea în arhivele pe care le-a cercetat cu asiduitate, pornind în fapt de la un fond arhivistic uitat și neexplorat, provenind din arhiva veche a comitatului Caraș, păstrat pe vremuri la muzeul din Lugoj și ajuns apoi în depozitele arhivelor din Timișoara. Mergând pe urmele acestor arhive «călătoare», dispersate de-a lungul timpului și în condiții istorice uneori tragice, cum a fost și istoria Banatului, a fost recompus, pas cu pas, dosarul inițial. Aceeași complexitate culturală și etno-confesională a determinat-o pe autoare, în chip fericit și justificat credem noi, să abordeze istoria elitelor bănățene în mod global, nu pe considerente și preferințe etnice care ar fi creat o fragmentare artificială ce putea împiedica înțelegerea fenomenelor în adâncimea și în integralitatea lor.” Prof. emerit Antal Lukacs