„Cartea domnului Niţulescu este o primă abordare sistematică în literatură istorică a raportului Reformă-Islam aşa cum e imaginat şi înţeles de corifeii Reformei. Tema abordată marchează în mod firesc un pas înainte în dinamica cercetărilor perspectivei antropologice protestante din cultura românească şi a adiacentului fenomen de raportare la islamul otoman. Ea evidenţiază cuplarea la discursul investigaţiei ştiinţifice euroatlantice, fără prea multe sedimente de vinovăţii ecleziale. Este o cercetare cu potenţial înnoitor pentru istoriografia românească.” (Conf. univ. habil. dr. Şerban Turcuş)

„După 30 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, discuţia cu privire la justeţea şi eficacitatea politicii economice sub regimul comunist din România continuă atât în spaţiul public, cât şi în spaţiul privat. În această dezbatere sunt lansate mai multe sofisme şi argumente morale decât argumente ştiinţifice cantitative sau „cliometrice”, şi sunt vehiculate clişee aplicate non-discriminatoriu întregii epoci comuniste. La antipozi se află discursul nostalgic, apologetic (alimentat de problemele economicosociale ale României contemporane) şi retorica pasională a anti-totalitarismului. Pe de o parte, economia socialistă ar fi fost funcţională şi întreaga populaţie – sau cea mai mare parte a populaţiei, un maxim istoric – ar fi beneficiat de pe urma succesului acesteia. Pe de altă parte, lipsa de sustenabilitate a economiei socialiste şi politicile economice aberante ale regimului comunist ar fi condus la o distopie neo-sclavagistă. Adevărul este, evident, undeva la mijloc, iar această imprecizie – tulburată şi mai mult de partizanatul politic al emiţătorilor acestor naraţiuni istorice – va fi eliminată prin creşterea treptată a numărului şi calităţii cercetărilor de istorie economică şi socială.” (din „Introducere”)

„Cartea este un model de tratare a unei vechi instituţii din Țara de Sus a Moldovei, până la ocuparea Bucovinei de către Habsburgi, în 1775. Perioada tratată cuprinde deceniile de final ale Evului Mediu şi aproape două secole din Epoca Modernă.” (Ioan-Aurel Pop)

„Vornicii de Câmpulung (Moldovenesc) au avut de îndeplinit un rol deosebit la fruntariile de vest ale Țării Moldovei. Din sursele istorice cercetate, reiese că aceştia erau răspunzători de paza hotarelor Moldovei. Tot ei au trebuit să întreţină relaţii politico-diplomatice şi economice bune cu juzii-primari din oraşul Bistriţa, pentru ca schimburile şi tranzacţiile economice dintre Transilvania şi Moldova să fie fructuoase şi lipsite de impedimente. Tot în sarcina vornicilor figura urmărirea, prinderea şi pedepsirea hoţilor care au activat la hotarul dintre Moldova şi Transilvania. Nu în ultimul rând, vornicii de Câmpulung, pentru a îndeplini atribuţiile cu care au fost investiţi de către domnie, au avut în subordinea lor un aparat administrativ complex, format din vameşi, namestnici, vatamani de sat, dieci, oameni buni şi bătrâni etc.” (din „Introducere”)

„Lucrarea de faţă reprezintă teza de doctorat, elaborată între anii 2012 şi 2015, finalizată cu susţinerea din data de 15 decembrie 2015, la Universitatea Babeş-Bolyai, în cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie. Textul de atunci a fost revizuit în 2019–2020, cu ocazia înscrierii la concursul organizat de Editura Mega şi, ulterior, cu ocazia publicării. Am făcut mici adăugiri primei variante; de asemenea, bibliografia a fost îmbogăţită cu titluri care au apărut după anul susţinerii, pe care le‑am considerat utile, sau cu alte repere la care nu am avut acces anterior.

Lucrarea este rezultatul unei cercetări ghidate, în principal, de descoperirile din arhiva timişoreană (Sucursala Judeţeană a Arhivelor Naţionale Timiş) şi de bibliografia secundară din bibliotecile universitare din Timişoara şi Cluj-Napoca. În plus, am beneficiat de o bursă de la Institut für Donauschwäbische Geschichte und Landeskunde Tübingen, prilej cu care am studiat numeroase titluri relative la istoria Banatului, care nu se mai găsesc sau sunt mai greu accesibile în România. Mulţumesc mentorului meu de la IdGL Tübingen, domnul Josef Wolf, fără de care povestea Timişoarei caroline poate nu ar fi fost scrisă încă.

De asemenea, sunt recunoscătoare tuturor celor trei îndrumători într‑ale scrierii istoriei (în ordine cronologică, din anii licenţei începând): domnii profesori Călin Timoc, Ovidiu Ghitta şi Rudolf Gräf. Mulţumesc domnului profesor Gräf, pentru că a acceptat să fie coordonatorul acestei teze, că a avut încredere în alegerea temei şi pentru sprijinul acordat de‑a lungul timpului.

Paginile următoare sunt dedicate prietenilor mei de pretutindeni şi familiei mele, în speranţa că vor citi aceste rânduri cu aceeaşi plăcere cu care ele au fost aşternute pe hârtie.” (din „Prefață”)

„Paleoantropologia, parte integrantă a antropologiei, este un domeniu complex de cercetare, care face apel la diverse științe și reprezintă un cadru complex interdisciplinar de studii. Astfel, necesită cunoştinţe de anatomie umană îmbinată cu arheologia, istoria, demografia, etnografia, sociologia și, desigur, cu geografia și geologia. Paleoantropologia are în vedere cercetarea populațiilor vechi și privește biologia și anatomia umană dintr‑o perspectivă istorică. Astfel, dezvoltarea și evoluția organismului uman pot fi înțelese și deslușite în ansamblul lor complex, prin studierea individului ce interacționează cu mediul natural în care se dezvoltă și cu mediul socio-economic. Relația dintre organismul uman, biosferă și antroposferă este una de continuă integrare și adaptare, atât din punct de vedere metabolic și funcțional, cât și socio-economic. În zilele noastre paleoantropologia are nevoie de noi perspective și de o cercetare mai complexă ce implică studiul interdisciplinar, abordând aspect morfologice, biologice, patologice, demografice, istorice, culturale şi sociale, conferind fiecărui grup studiat un caracter unic în procesul său de evoluție și dezvoltare. Studiul morfo-biologic și morfo-funcțional al pieselor scheletice ale fiecărui individ au dus la deslușirea tipologiei individuale și a unor obiceiuri și practici ale populațiilor vechi. Apoi, însumând caracteristicile individuale, s-a reușit caracterizarea tipologică a întregii populații a unei necropole.” (din „Introducere”)

Cartea „Clişeul lingvistic în mass-media românească actuală” abordează o temă de actualitate în limba română contemporană. Având la bază un demers interdisciplinar şi un „model de cercetare bidimensional, care valorifică, din unghiuri diferite de investigaţie, suportul teoretic şi metodologic din ştiinţele limbajului, psihologia socială şi studiile comunicării media” (p. 293), lucrarea de faţă analizează comportamentul lingvistic al clişeului din mass-media zilelor noastre. Autoarea a „corelat datele obţinute atât în funcţie de microparametri lingvistici (valenţe semantice, stilistice, tipare lexicale şi morfosintactice), cât şi de variabile macrocontextuale (aspect pragmatice, psiholingvistice, perspective derivate din sociologia comunicării media, analiza critică a discursului etc.)” (p. 293). Volumul vine în continuarea altor publicaţii pe această temă, dintre care amintim Clişeul verbal şi discursul public, de Gabriela Duda (Editura Academiei Române, 2016), însă o dezvoltă consistent, pe baza unor referinţe bibliografice de ultimă oră, apărute cu precădere în spaţiile anglofon şi francofon. - Oliviu Felecan