Rezultate căutare pentru 'Daniel Hrenciuc'

Grilă  Listă 

    Vânzare
    30,00 LEI

    „Relațiile româno-polone interbelice au gravitat în jurul apărării frontierelor lor orientale în fața unui atac neprovocat venit din partea Rusiei (Uniunii) Sovietice. Aceste relații au cuprins o sferă relativ largă de proiecte și scenarii defensive comune întemeiate pe interesele de securitate ale Regatului Român și ale Republicii a II-a Polone, într‑o Europă Nouă, Versaillesă. Apropierea celor două state – ambele puteri regionale – s-a realizat în contextul specific anului 1918: dispariția Marilor Puteri și reapariția în contextul succesului principiilor autodeterminării și naționalităților, a Poloniei independente (după 123 de la destrămarea sa la finele secolului al XVIII-lea), și respectiv, constituirea României Întregite (...)

    Alianța politică și militară româno-polonă a fost singulară în Europa Central-Răsăriteană, atât din punctul de vedere al conținutului cât și al orientării sale, ea păstrându‑și atât conținutul cât și și obiectivele intacte pe întreg parcursul temporal interbelic, indiferent de evoluțiile care au contextualizat legăturile româno-polone12 în perioada 1919–1939.” (din Introducere)

    Vânzare
    35,00 LEI

    „Comunitatea germanilor din România a avut un rol aparte, semnificativ şi consistent în procesul complicat şi sinuos reprezentat de evoluţia unor spaţii etno-confesionale distincte precum Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia, Dobrogea, Maramureş, Crişana şi Vechiul Regat. Amprenta pe care germanii în ansamblul lor – fie că este vorba despre saşi, landleri, şvabi, ţipţeri ş.a. – şi-au adus-o în evoluţia provinciilor istorice enumerate mai sus, este lesne recognoscibilă, însă inconfundabilă, în opinia noastră, ea fundamentându‑se pe un interval temporal consistent. Istoria comunităţii germane din România este ea însăşi una deosebit de complexă, fiind alcătuită din experienţele, imaginile şi realizările saşilor transilvăneni – cei mai vechi dintre germanicii din România, alături de şvabii bănăţeni (alăturându‑i în această succintă enumerare şi pe şvabii sătmăreni), ţipţerii maramureşeni, landlerii, grupurile numeroase şi compacte ale germanilor basarabeni, dobrogeni, bucovineni şi, desigur, ale celor din Vechiul Regat. Deşi, în unele lucrări consacrate comunităţii germane, din varii motive, monarhia de Hohenzollern-Sigmaringen este adesea ignorată, se cuvine, credem, repunerea rolului acestei dinastii de origine germană în centrul atenţiei efortului de recuperare ştiinţifică, onestă, subliniind rolul important pe care această monarhie l-a avut în procesul de modernizare a statului român1. Germanii s-au aflat printre comunităţile etnice care s-au manifestat deschis şi pozitiv în favoarea Unirii Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, Maramureşului şi Crişanei cu Regatul Român în 1918.” (din Introducere)

    Vânzare
    30,00 LEI

    „Istoriografia română consacrată istoriei germanilor din România este una relativ consistentă, ea fiind reprezentată de contribuțiile datorate unor istorici precum Nicolae Iorga, Vasile Ciobanu, Constantin Buchet, Emil Hurezeanu, Luminița Fassel, Ottmar Trașcă, Paul Șeulean, Mircea Rusnac, Mihai Florin Răzvan, Ilarion Țâu, Constantin Ungureanu, Laura Gheorghiu, Ioana Scridon, Daniel Hrenciuc ș.a.

    În final, se cuvin a fi adresate câteva cuvinte de mulţumire unor persoane care m‑au sprijinit în cursul cercetărilor efectuate în vederea redactării acestui volum. Este vorba despre doamna Simona Palagheanu, fost împuternicit la conducerea Direcției Județene a Arhivelor Suceava (DJANS), Ioan Drăgan, director general al Arhivelor Naționale Istorice – ANIC, Dragoş Petrescu, preşedinte al Colegiului Național pentru Studierea Arhivelor Securității – CNSAS, Stelian Obiziuc, Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe‑AMAE, București.”( din Introducere)

    „Adam Michnik, cunoscutul disident polonez, scria următoarele: „ca să înțelegi istoria Poloniei trebuie să crezi în miracole. Gândiți-vă la următoarea situație: dacă în 1984 ați fi spus că peste cinci ani Polonia o să-și recapete libertatea și indepedența, cu certitudine că asta echivala cu a admite miracolele. Națiunea poloneză catolică și cu frica lui Dumnezeu nu avea totuși prea mare încredere în acest miracol. La urma urmelor, care dintre noi, cei care lucram pe vremea aceea la „Gazeta Wyborcza”, își imagina pe vremea aceea că foarte curând vom ajunge să lucrăm pentru un cotidian important, respectat atât în Polonia, cât și în întreaga lume?” Așezată între Germania și Uniunea Sovietică, două puteri cu declarate intenţii revizioniste faţă de frontierele sale – recunoscute internaţional în cadrul Conferinţei de Pace de la Paris (1919–1920) – Polonia a dezvoltat între 1918–1935 sub conducerea atentă şi autoritară a mareşalului Józef Piłsudski, și ulterior, a președintelui Ignacy Mościcki, o politică externă de sine stătătoare. În cursul secolului al XIX-lea, odată cu maturizarea şi afirmarea conştiinţei naţionale, prin intermediul culturii şi al Bisericii romano-catolice, polonezii şi-au manifestat intenţiile şi au acţionat pentru refacerea statului declanşând o serie de insurecţii (1863–1864) şi revolte reprimate în mod foarte sângeros de către trupele ruse.” - (din Introducere)

    Vânzare
    30,00 LEI

    „Membrii familiei Flondor au fost direct legați prin viața, activitățile și rolurile politice și sociale pe care și le‑au asumat la un moment dat de evoluția Bucovinei. Din aceste considerente, am optat pentru prezentarea contextuală a personalităților aparținătoare familiei Flondor, în detrimentul dezvoltării exhaustive a vieții acesteia. Acest tip de abordare reprezintă de fapt cheia prezentei lucrări.

    Familia Flondor reprezintă una dintre cele mai importante familii românești din Bucovinei Istorice. Flondorii și‑au pus o amprentă incontestabilă și inconfundabilă asupra spațiului public, social, cultural și administrativ din Bucovina, Iancu cavaler de Flondor având un rol deosebit în Unirea Bucovinei cu Regatul Român, Tudor fiind un apreciat compozitor1, Șerban un politician rasat, baronul Nicolae (Nicu Flondor) deputat și primar al municipiului Cernăuți în trei rânduri2, iar Gheorghe ultimul rezident regal al ținutului Suceava3. Strâns legat de destinul Bucovinei, destinul Flondorilor a fost și el unul puternic marcat de evoluția evenimentelor politice care au definit, configurat și determinat evoluția provinciei în ansamblul ei.” din Introducere

    Vânzare
    30,00 LEI

    „În vederea întocmirii acestui volum am valorificat o serie de lucrări, studii și monografii consacrate istoriei evreilor în general, a celor din Rădăuți în mod special. De un real folos mi-au fost documentele descoperite în timpul cercetărilor efectuate în fondurile arhivistice gestionate de către Serviciul Județean al Arhivelor Naționale din Suceava. Este vorba despre fondul denumit Comunitatea Evreiască din Rădăuți, aflat în prezent la dispoziția cercetătorilor interesați. Acest fond conține o cantitate mare de documente referitoare la istoria evreilor rădăuțeni. Informații prețioase referitoare la diverse aspecte din viața evreilor rădăuțeni pot fi consultate în fondurile Prefectura Județului Rădăuți și Primăria orașului Rădăuți, coroborând informațiile depistate și cu documentele provenite din alte surse. Am menționat importanța consultării acestor fonduri arhivistice sucevene, drept premisă a cercetărilor focalizate pe istoria comunităților mozaice din sudul fostei Bucovine Istorice.

    În cadrul acestui volum, am urmărit prezentarea dezbaterilor Conducerii Comunității Evreiești în baza documentelor identificate în fondul Comunitatea Evreiască Rădăuți. Aceste dezbateri le-am publicat drept anexă a acestei lucrări, în scopul unei valorificări documentare, coerente și fidele a celor mai importante aspecte care au definit viața evreilor din Rădăuți, până în momentul organizării acțiunilor specifice Holocaustului (deportarea evreilor în lagărele din Transnistria). Aceste documente sunt publicate pentru prima dată, ele fiind introduse astfel în circuitul științific, completând și lărgind sfera datelor referitoare la istoria interbelică a evreilor din Rădăuți. În scopul familiarizării cititorului cu problematica evreilor din Rădăuți, am redactat un Studiu documentar realizând astfel o legătură logică, coerentă cu subiectul expus în această lucrare. Cititorii vor putea astfel afla informații esențiale despre modul de organizare și funcționare al Comunității Evreiești din Rădăuți, familiarizându‑se cu o serie de termeni specifici iudaismului, precum și cu unele aspecte privitoare la istoria și tradițiile evreilor.” din Introducere

Grilă  Listă