„Cartea de faţă se înscrie în seria monografiilor de situri preponderent dacice, nu puţine apărute în epoca comunistă, dar una dintre rarele astfel de apariţii postdecembriste ale perioadei de tranziţie.
Demersul monografic pare convenţional datorită structurii asumate, dar în aceiaşi măsură neconvenţional prin metodele de valorificare ştiinţifică a cercetării derulate. El nu este doar produsul împletirii fericite a eforturilor unei mai vechi generaţii de cercetători cu noul val de tineri investigatori ai arheologiei şi a metodelor conexe.
Demersul este şi rezultatul conjugării mai vechilor, dar atât de necesare, metode pozitiviste, descriptiviste, cu cele ale abordărilor interdisciplinare de ultimă oră în domeniu.
Autorii, din colectivul extins al volumului, nu mai au nevoie de prezentare. Validarea lor, în planul cercetării arheologice şi al valorificării ştiinţifice a acesteia, a avut loc demult pentru unii dintre aceştia. Efortul lor colectiv vine din necesitatea umplerii golului lăsat de artizanul cercetării Cetăţuicii de la Unip, prietenului nostru Liviu Măruia, plecat mult prea devreme dintre noi.” (din CUVÂNT ÎNAINTE)
„Volumul Magistri et alumni, amore scribendi. Studia. In honorem professoris Nicolae Felecan este un omagiu adus profesorului băimărean, atât prin evocări, cât și prin studii științifice, elaborate de prieteni, colaboratori, oameni de litere din întreaga lume. Contributorilor care au participat și la publicarea volumului precedent (26) – Confluențe lingvistice și filologice. Omagiu profesorului Nicolae Felecan la împlinirea a 70 de ani –, li s-au alăturat, pentru a celebra, prin mijlocirea cuvântului, cei 75 de ani de viață ai sus-numitului dascăl, și alți filologi din țară și din străinătate. Printre cele 55 de personalități care au onorat invitația de colaborare la prezentul volum, se numără profesori și cercetători străini – Bertie Neethling (Africa de Sud), Ephraim Nissan (Anglia), Milan Harvalík (Cehia), Pierre-Henri Billy, Marcienne Martin, Michel A. Rateau (Franța), Enzo Caffarelli, Alfonso Germani, Alda Rossebastiano (Italia), Leo Loveday, Maho Kitamura (Japonia), Yolanda Guillermina Lopez Franco (Mexic), Sergey Goryaev (Rusia), Emili Casanova (Spania), Tamás Farkas, János N. Fodor (Ungaria) – și români, din majoritatea centrelor universitare și din institutele de cercetare ale Academiei Române: Ion Buzași (Alba Iulia), Ioan Dănilă (Bacău), Teodor Ardelean, Alina Bugheșiu, Daiana Felecan, Oliviu Felecan, Gheorghe Glodeanu, Mihaela Munteanu Siserman, Rodica Țurcanu (Baia Mare), Iulia Barbu-Comaromi, Gh. Chivu, Ioana Costa, Liviu Franga, Mariana Franga, Margareta Manu Magda, Iulia Mărgărit, Adrian Rezeanu, Adriana Stoichițoiu Ichim, Ioana Vintilă-Rădulescu (București), Dumitru Loșonți, G. G. Neamțu, Ștefan Oltean, Ilie Rad, Sabin Siserman (Cluj-Napoca), Teodor Oancă, Silvia Pitiriciu (Craiova), Traian Diaconescu, Daniela Butnaru, Alexandru Gafton, Mihaela Paraschiv (Iași), Ștefan Găitănaru (Pitești), Lazăr Avram (Ploiești), Sigrid Haldenwang (Sibiu), Adina Chirilă, Sergiu Drincu, Vasile Frățilă, Ionel Funeriu, Simona Goicu-Cealmof, Dan Negrescu (Timișoara).” (din „Cuvânt-înainte”)
Preț Normal: 50,00 LEI
Special Price 40,00 LEI
CUPRINS
Dialectologie
GABRIEL BĂRDĂȘAN
Elemente lexicale moștenite sau creații interne ale istroromânei?
DUMITRU LOȘONȚI
Contribuții etimologice (II)
IULIA MĂRGĂRIT
Latinitatea „ascunsă” în lexicul graiurilor românești de la est de Bug, Ucraina
NICOLAE SARA MANDU
„Generația de vorbitori” și schimbarea în limbă
TEOFIL TEAHA
Un cuvânt moștenit din latină în graiul maramureșean actual
VASILE ȚÂRA
Un fenomen sintactic dialectal
Fonetică
FERNANDO SÁNCHEZ MIRET
Câteva observaţii asupra diftongării metafonice în limba română
VLADIMIR ZAGAEVSCHI
Reflecţii privind definiţia diftongilor şi statutul semivocalelor [i] şi [u] în limba română
Gramatică
SERGIU DRINCU
Punctuația lui însă
ȘTEFAN GĂITĂNARU
Complementul prepozițional în limba română veche
G. G. NEAMȚU
Câteva observații privind sintagmele posesive/ genitivale cu „al” + în limba română
Istoria limbii române
GHEORGHE CHIVU
Terminologia părților corpului în scrieri vechi românești
MARCU MIHAIL DELEANU
 și Î în trei înscrisuri bănățene din 1902
Jurnalism
ILIE RAD
Precursorii presei românești
Lexicologie
ANA-MARIA BOTNARU
Doi termeni generici de origine latină: pădure şi arbore
TRAIAN DIACONESCU
Antim Ivireanul. Structura retorică şi strategia argumentativă în Didahii
IONEL FUNERIU
Naturalia non sunt turpia
ADRIANA STOICHIȚOIU ICHIM
Cuvinte „la modă” în discursul politico-publicistic actual
EMIL SUCIU
„Turcisme” în Transilvania
AIDA TODI
Trecerea de la vorbirea directă la vorbirea indirectă şi stimularea creativităţii lingvistice
IOANA VINTILĂ-RĂDULESCU
Adjective referitoare la numele statelor lumii
Limba și literatura latină, filozofie și cultură clasică
TRAIAN DIACONESCU
Concepția despre timp în tragediile lui Sofocle
TRAIAN DIACONESCU
Conceptul de verosimil în retorica și poetica latină
LIVIU FRANGA
Lirismul colectiv și formele sale în Antichitatea clasică. Lirismul colectiv laic
MARIANA FRANGA
Debutul lirismului individual la Roma. Primele forme ale poeziei lirice latine culte: lirismul dramatic
DAN NEGRESCU
O cale către Sfinții Părinți
Lingvistică și filologie romanică
IULIA BARBU
Adaugă la lista de favorite
Adăugare la Comparație
Această carte a câștigat Premiul „Vasile Pârvan“ al Academiei Române în anul 2016
Această contribuție încearcă să refacă o secvență cronologică și culturală importantă pentru Preistoria sud-estului Europei. Perioada târzie a epocii bronzului a generat, în condiții diverse, reconfigurări ale vechilor scenarii. Este unul dintre primele momente istorice care a dus la scindarea Europei. Astfel, centrele de civilizație mai vechi, de la fațada răsăriteană a Mării Mediterane, tind să devină centre de iradiere/difuziune a bunurilor și ideilor culturale. În același timp, are loc un fenomen de diminuare a rolului cultural jucat de unele zone europene, care tind spre un nou statut. Între două concepte, centru și periferie, am încercat să definesc rolul jucat de ceea ce este denumit îndeobște cu termenul de zonă de contact. Mai rămân de stabilit mecanismul și componentele care au ordonat aceste relații. Din nefericire, pentru mulți ani, cercetarea arheologică din România s-a situat la un nivel conceptual și ideologic adeseori impropriu unor dezvoltări sau încheieri multidimensionale. Achizițiile teoretice și metodologice din ultimii ani permit, pe lângă racordarea la curentele arheologice actuale, conceptualizări proprii care, cu siguranță, vor duce la noi posibilități de abordare.