Teza lui Lucian Turcu a trasat practic un nou program de cercetare, a soluționat probleme rămase în suspensie din perioada anterioară, altele noi care au apărut în noul context politic și religios de după 1918. A optat pentru o rezolvare a problemelor abordate. A făcut o demonstrație de real profesionalism, de maturitate profesională, cu spirit critic, coroborând informațiile furnizate de la Blaj și de la Roma, într-o reconstrucție istorică ce așează Biserica Română Unită în cadrul societății românești, în evoluția istorică a României. A făcut-o beneficiind de o informație arhivistică copleșitoare, remarcabil gestionată și valorificată, integrată unei bibliografii exemplare pentru o teză de doctorat. Deși stufoasă ca informație, teza de dimensiuni impresionante se citește cu ușurință, fiind redactată într-un stil curgător, antrenant, cu o legătură logică între capitole, cu o foarte bună cunoaștere a problematicii pe care a tratat-o, ceea ce i-a permis să facă numeroase conexiuni, interpretări și încheieri extrem de valoroase. (Prof. univ. dr. Nicolae BOCŞAN)

„Una dintre consecinţele benefice în plan istoric ale Marii Uniri de la 1918 o reprezintă stimularea înfiinţării de instituţii de învăţământ, cultură ș.a. în teritoriile unite cu Țara. Transilvania a fost printre provinciile în care au luat fiinţă cele mai multe instituţii românești, între cele mai însemnate situânduse Universitatea Daciei Superioare la Cluj în anul 1919. Centenarul aniversării întemeierii universităţii românești a prilejuit publicarea unui număr mare de monografii și sinteze de autor, sau prin colaborarea mai multor specialiști, care par să fi epuizat cam tot ceea ce se putea scrie despre Alma Mater Napocensis (geneză, înfiinţare, evoluţie în timp etc.). În ciuda acestei literaturi știinţifice bogate recente dar și din deceniile trecute (menţionăm doar lucrările monumentale redactate de Vasile Pușcaș și volumele coordinate de Ioan-Aurel Pop, Simion Simon, Ioan Bolovan sau Ovidiu Ghitta) au rămas cu siguranţă subiecte încă neexplorate ori ce își așteaptă reluarea interpretativă, precum și aducerea în circuitul știinţific a unor surse inedited privind istoria universităţii, însemnări, documente și fotografii care sunt probabil răspândite în diverse arhive publice și private din ţară și străinătate. Tocmai de aceea, recuperarea și editarea critică a unor asemenea documente rămâne un obiectiv actual pentru cercetătorii interesaţi de istoria universităţii din capitala (neoficială) a Transilvaniei.” - Ioan Bolovan

Volumul „Viața națiunii este veșnică. O sută de ani de la Trianon (1920–2020)”, elaborat de diplomatul și juristul Ján Gábor și de istoricul perioadei interbelice Ferdinand Vrábel, exprimă opinia slovacă despre semnificația Tratatului de la Trianon pentru națiunea slovacă, dar și interpretări istoriografice pertinente referitoare la impactul acestui document internațional dedicat special statului național ungar nou-creat și celorlalte state central-europene care aveau frontiere cu Ungaria. (Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș)

Această carte care se deschide aici ne oferă o interesantă imagine în oglindă a propriei noastre istorii: seamănă din multe puncte de vedere și, totuși, nu este aceeași; este vorba despre același moment istoric, dar coordonatele geografice sunt altele; și, în fine, reacțiile umane sunt aidoma, deși oamenii politici, în fiecare caz, sunt alții. Aceasta a fost prima impresie după lectura acestei rememorări investigative pe care Ján Gábor și Ferdinand Vrábel ne-o oferă în acest volum (excelent tradus de Radu Mârza), în care evenimentele de-acum un secol prind viață într-o societate cu probleme și provocări ce ni se vor părea cunoscute, chiar dacă nu este vorba despre România de după Marele Război, ci de către actuala Slovacie, aflată, după 1919, într-un parteneriat geopolitic cunoscut sub numele de Ceho-Slovacia (aceasta, ne spun autorii, fiind denumirea și ortografierea corectă a numelui acelui stat). (Adrian Cioroianu)