„Lately, the capital of Roman Dacia, Apulum, has become a Roman archaeological objective researched thoroughly by an impressive number of rescue excavations, which pointed out an important number of private complexes, either military or funerary. Within this context, reevalu‑ation of the whole heritage preserved in the collection of the museum was, and became a manda‑tory need to integrate discoveries and to present them appropriately to know those of funerary character, mainly.This archaeological monograph proposed by George Bounegru represents analysis of sampled funerary discoveries resulted from the northern necropolis from Apulum. The samples of 161 graves predominantly represent personal researches included in the doctoral thesis of the author, as well as more rescue excavations carried out by Gheorghe Anghel, Ioan Alexandru Aldea, Cloșca L. Băluță, Radu Ciobanu, Vasile Moga, Alexandru Popa within this necropolis. Archaeologists did us the courtesy of giving the archaeological material resulted from their own researches.” ( from Foreword)

-

Această carte a câștigat Premiul „Vasile Pârvan“ al Academiei Române în anul 2016

Această contribuție încearcă să refacă o secvență cronologică și culturală importantă pentru Preistoria sud-estului Europei. Perioada târzie a epocii bronzului a generat, în condiții diverse, reconfigurări ale vechilor scenarii. Este unul dintre primele momente istorice care a dus la scindarea Europei. Astfel, centrele de civilizație mai vechi, de la fațada răsăriteană a Mării Mediterane, tind să devină centre de iradiere/difuziune a bunurilor și ideilor culturale. În același timp, are loc un fenomen de diminuare a rolului cultural jucat de unele zone europene, care tind spre un nou statut. Între două concepte, centru și periferie, am încercat să definesc rolul jucat de ceea ce este denumit îndeobște cu termenul de zonă de contact. Mai rămân de stabilit mecanismul și componentele care au ordonat aceste relații. Din nefericire, pentru mulți ani, cercetarea arheologică din România s-a situat la un nivel conceptual și ideologic adeseori impropriu unor dezvoltări sau încheieri multidimensionale. Achizițiile teoretice și metodologice din ultimii ani permit, pe lângă racordarea la curentele arheologice actuale, conceptualizări proprii care, cu siguranță, vor duce la noi posibilități de abordare.