ISTORIE

ENEA SILVIO PICCOLOMINI ŞI CRUCIADA TÂRZIE
ENEA SILVIO PICCOLOMINI AND THE LATE CRUSADE

Andreea Mârza

carte
ISBN 978-973-1868-78-3
Anul apariției: 0
Format:
Nr. pagini: 0

„Enea Silvio Piccolomini, recte papa Pius al II-lea, a fost martor, actor şi protagonist al acelei lumi, despre care a lăsat foarte preţioase surse scrise. Una este chiar lucrarea pe care, cu talent, pricepere şi cunoaştere, a luat-o în discuţie dr. Andreea Mârza. Astfel, dintr-o carte, publicată pe vremea când tiparul era în leagăn, spre anii 1500, s-a născut o alta, cea de faţă, după mai bine de o jumătate de mileniu. Habent sua fata libelli!
Cel dintâi capitol al lucrării Andreei Mârza se referă la viaţa şi activitatea marelui umanist şi papă, punând accentul pe formarea intelectuală şi ecleziastică a tânărului sienez, pe raporturile sale familiale, pe experienţa sa la curtea împăratului Frederic al III-lea, pe avatarurile accederii la funcţia supremă pontificală şi pe anii de pontificat, pentru a stărui asupra operei acestuia. În capitolul următor, cu un cadru general dedicat politicii şi culturii în perioada cruciadei târzii, autoarea tratează creaţia lui Enea Silvio Piccolomini din perspectiva idealurilor epocii sale şi mai ales prin prisma «revoluţiei» produse de inventarea tiparului cu litere mobile la jumătatea secolului al XV-lea, de primele produse sub formă de carte ale acestei monumentale invenţii, produse numite generic incunabule. În acelaşi loc, este analizat conţinutul de idei al incunabulului aflat în atenţia acestei lucrări, anume Epistolae familiares, cu specială privire asupra vieţii personale a marelui cărturar şi cleric reflectate acolo, asupra micilor tratate trimise de el sub formă epistolară (cuprinse apoi în ediţia din 1496 a Epistolae-lor familiares), asupra cererilor de cărţi formulate în scrisorile din aceeaşi lucrare, asupra chestiunilor Europei Centrale şi celor adiacente domniei în Ungaria a lui Ladislau Postumul (1444–1457), reieşite din acest opus, asupra situaţiei politice din Europa Occidentală. La încheierea acestui capitol, se fac unele utile consideraţii lingvistice, stilistice şi artistice, precum şi de vocabular istoric, în jurul aceleiaşi ediţii din 1496. În fine, al treilea capitol parcurge textele epistolare analizate de autoare prin grila calităţii lui Enea Silvio Piccolomini de organizator al cruciadei târzii, cu accentul pus pe opiniile autorului legate de originea otomanilor, pe stadiul cruciadei înainte de pontificatul lui Pius al II-lea şi apoi pe rolul central al înaltului prelat în încercarea de stăvilire a înaintării turcilor spre Europa Centrală. [...]
Este de prisos să mai subliniem importanţa acestei cercetări pentru contemporaneitate, pentru Europa de-acum, pe care ne străduim s-o facem şi mai ales s-o refacem. Lectura cărţii va fi extrem de utilă unui public iubitor de cultură, prea convins uneori că totul s-a descoperit şi s-a inventat recent, că lumea medievală a vegetat fără să producă mai nimic. Or, iată că Andreea Mârza, prin mijlocirea scrierilor lui Enea Silvio Piccolomini, ne dovedeşte cum se organiza, se apăra şi se construia Europa secolului al XV-lea, bazată pe valorile sale perene – clasicismul greco-latin şi creştinismul – nu mult deosebite ca fond de cele de astăzi. Confruntarea de-atunci cu Islamul – temă copleşitoare pentru viaţa şi opera lui Piccolomini – nu este foarte departe de preocupările actuale ale lumii. O lume modernă, mobilă, deschisă, prosperă, dar încă temătoare, plină de angoase, speriată de celălalt, de străin şi, pe alocuri, animată încă de «războiul sfânt». Altminteri, în ciuda bravadelor, e vorba de o lume la fel de vulnerabilă, de fragilă, gata să se frângă la o adiere de vânt mai puternic. S-au schimbat doar actorii, dar tema piesei a rămas aproape neschimbată pe scena lumii! Acesta este, cred, mesajul pe care, cu seriozitate, competenţă şi eleganţă, ni-l transmite lucrarea de faţă a Andreei Mârza. Este de datoria noastră să preluăm acest mesaj, să-l ducem mai departe şi s-o felicităm sincer pe autoare.” (fragmente din Prefaţa semnată de prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop)