ISTORIE

RAPOARTE SANITARE ÎN ROMÂNIA MODERNĂ (1864–1906)

Cristina Gudin, Alin Ciupală, Oana Mihaela Tămaș, Mihaela Mehedinţi, Constantin Bărbulescu, Vlad Popovici

carte
ISBN 978-606-543-105-8
Anul apariției: 0
Format:
Nr. pagini: 0

„Lucrarea a fost împărţită în mai multe părţi. În prima, și cea mai consistentă, publicăm rapoarte sanitare. Ceea ce ne-a interesat a fost să oferim o panoramă a principalelor categorii de rapoarte, pe care le-am clasificat în funcţie de emitent: rapoarte ale Directorului Direcţiunii Generale a Serviciului Sanitar, rapoarte ale inspecţiilor sanitare, rapoarte ale Consiliilor de igienă publică și de salubritate, rapoarte ale medicilor comunelor urbane, rapoarte ale medicilor de judeţ, rapoarte ale medicilor de plasă, rapoarte ale medicilor spitalelor rurale și în sfârșit, rapoarte ale medicilor de regiment. Am publicat astfel din fiecare categorie măcar un document pentru că masa documentară a rapoartelor sanitare este imensă. Ele împânzesc revistele medicale, «Monitorul Oficial» și așteaptă în Arhivele Naţionale centrale și judeţene potenţialii cercetători.
În partea a doua a lucrării am extras din materialul arhivistic procese verbale ale inspecţiilor sanitare. Conform legilor sanitare medicul de judeţ, medicul de plasă, dar și moașele, aveau obligaţia de a inspecta periodic circumscripţia pe care o administrau din punct de vedere sanitar. […] Am selectat și publicat și acest tip de documente tocmai pentru a evidenţia modul în care, în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, funcţiona sistemul sanitar.
Textele publicate, puţine la număr dar reprezentative pentru categoria lor, sunt preluate din presa medicală a epocii, din «Monitorul Oficial al României», dar și din fondurile disponibile la Arhivele Naţionale. Am publicat astfel, material provenit de la Arhivele Naţionale Istorice Centrale din București, Fond Ministerul de Interne, Direcţia Generală a Serviciului Sanitar, iar din provincie de la Direcţia Judeţeană Suceava a Arhivelor Naţionale, Fond Serviciul Sanitar al judeţului Baia. O a treia și ultimă parte este consacrată rapoartelor inspecţiilor școlare care cuprind numeroase referiri la starea igienică a școlilor. Chiar dacă majoritatea acestor texte nu sunt redactate de medici, ele pot să dovedească măsura în care și alte categorii profesionale vor contribui la sfârșitul secolului la XIX-lea la modernizarea igienică și sanitară a României.” (din „Notă asupra ediției”)