ISTORIE

CUNOAȘTERE ȘI OCCIDENTALIZARE. O ISTORIE A ȘTIINȚEI ROMÂNEȘTI DE LA JUMĂTATEA SECOLULUI XIX-LEA PÂNĂ LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX

George Andrei Iavorenciuc

carte
ISBN 978-606-543-951-1
Anul apariției: 2018
Format: B5
Nr. pagini: 494
Copertă cartonată
Preț: 55 lei

*una dintre lucrările câștigătoare ale concursului PUBLICARE TEZE DE DOCTORAT, lansat de Editura MEGA.

„Știința modernă nu constă într-o colecție definitivă de date și fapte. Mai degrabă, ea a luat forma unei activități care a făcut din producerea continuă a unor noi explicații cu privire la felul în care funcționează lumea obiectivul ei principal. Dezvoltarea științei a stimulat în acest fel progresul continuu al ultimelor secole.
Din aceste motive ea poate fi considerată una din componentele fundamentale ale civilizației occidentale.
Prin activitatea luminată a unei părți a elitelor sale, Țările Române au intrat în secolul XIX în contact din ce în ce mai susținut cu această civilizația și cu variatele ei manifestări. Preluarea științei moderne, cu tot ceea ce i-a fost caracteristic (exercitarea rațiunii în activitatea de cercetare a naturii, aranjamente instituționale care să facă posibilă criticarea și diseminarea cercetărilor, perfecționarea continuă a tehnologiilor) a devenit o modalitate prin care acestea se puteau occidentaliza.
Miza nu a fost reprezentată așadar doar de simpla introducere a unor cunoștințe, ci de dezvoltarea acelor mecanisme care să facă posibilă dezvoltarea continuă a cunoașterii.
Această lucrare analizează unele din mijloacele prin care acest proces a avut loc între mijlocul secolului XIX și începutul celui de-al XX-lea: popularizarea, înființarea unor instituții științifice, preluarea, discutarea și dezvoltarea teoriilor științifice moderne. ”

Cuprins Introducere 1 Capitolul I. O privire generală asupra ştiinţei moderne 19 I.1 Revoluţia ştiinţifică şi emergenţa ştiinţei moderne 19 I.2 Ştiinţa în Secolul Luminilor 34 I.3 Epoca progresului: ştiinţa în secolul XIX 40 Capitolul II. O istorie a ştiinţei româneşti în secolul XVIII şi prima jumătate a secolului XIX 48 II.1 Evoluţia spiritului ştiinţific în epoca fanarioţilor 48 II.2 Reorientarea spre Occident: o istorie a ştiinţei româneşti în perioada 1821-1860 69 II.2.1 Societatea de medici şi naturalişti din Iaşi (1833) 88 Capitolul III. Prima generaţie a oamenilor de ştiinţă români şi activitatea acesteia 100 III.1 O primă generaţie a oamenilor de ştiinţă români 100 III.2 Popularizarea ştiinţelor 103 III.2.1 Revista ,,Natura” (1862-1865) 105 III.2.2 ,,Revista română pentru sciinţe, litere şi arte” (1861-1863) 116 III.2.3 ,,Tranzacţiuni literare şi ştiinţifice” (1872-1873) 126 III.2.4 ,,Revista Sciinţifică” (1870-1880) 128 III.3 Difuzarea unor noi concepţii ştiinţifice şi filozofice 155 III.3.1 Pozitivismul 156 III.3.2 Materialismul şi spiritualismul 168 III.3.3 Apariţia unei noi tensiuni: ştiinţa şi religia 170 III. 4 O personalitate exemplară a ştiinţei româneşti în secolul XIX: Emanoil Bacaloglu (1830-1891) 173 Capitolul IV. Mecanismele instituţionalizării ştiinţei româneşti: societăţi şi asociaţii ştiinţifice 184 IV.1 Societăţile ştiinţifice: funcţii şi importanţă 184 IV.2 Societatea Română de Ştiinţe (1862) 192 IV.3 Societatea de ştiinţe naturale din Bucureşti (1864) 199 IV.4 Societatea ,,Ateneul Român” (1865) 205 IV.5 Societatea de ştiinţe fizico-naturale (1868) 207 IV.6 ,,Secţiunea ştiinţifică” a Academiei Române (1872) 213 IV.6.1 Activitatea 222 IV.6.2 Imaginea ştiinţei 235 IV.6.3 Concursuri şi premii 239 IV.6.4 Participarea la congrese şi misiuni ştiinţifice internaţionale 245 IV.7 Societatea de ştiinţe fizice (fizica, chimia, mineralogia) (1890) 251 IV.7.1 Organizarea 251 IV.7.2 Activitatea 259 IV.7.3 Filozofia şi conceptele difuzate de societate în spaţiul public 284 IV.8 Asociaţiunea română pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor (1902) 291 IV.8.1 ,,Asociaţiile pentru înaintarea ştiinţei”, un model european de organizare ştiinţifică 292 IV.8.2 Organizarea 297 IV.8.3 Ideile şi conceptele diseminate în spaţiul public 302 IV.8.4 Activitatea 313 IV.8.5 Expoziţia ştiinţifică din anul 1903 315 Capitolul V. Aspecte particulare ale evoluţiei ştiinţei româneşti la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Evoluţia Universităţilor. Naţionalizarea ştiinţei 320 V.1 Evoluţia Universităţilor 320 V.2 Ştiinţa şi politica: discursul privitor la naţionalizarea ştiinţei 330 Capitolul VI. O nouă paradigmă de cercetare a naturii: receptarea darwinismului 341 VI.1 Primele reacţii cu privire la darwinism: revista ,,Natura” şi Dimitrie Ananescu 343 VI.2 Reacţii din partea oamenilor de cultură: Bogdan Petriceicu Haşdeu, George Bariţ şi Ion Ghica 351 VI.2.1 Bogdan Petriceicu Haşdeu şi ,,selecţia providenţială” 351 VI.2.2 George Bariţ şi angoasa în faţa ,,luptei pentru existenţă” 354 VI.2.3 Ion Ghica şi scepticismul organizat 359 VI.3 Acceptarea şi diseminarea evoluţionismului: Gregoriu Ştefănescu şi ,,Revista Sciinţifică” 363 VI.4 Darwinismul şi concepţiile sociale, politice şi religioase 376 VI.4.1 Darwinism şi socialism: difuzarea teoriei lui Darwin prin intermediul revistei ,,Contemporanul” 377 VI.4.2 ,,Darwinism social” şi eugenism 387 VI.4.3 Darwinismul şi replica religioasă: reacţia din partea ,,Revistei Teologice” 390 VI.5 Triumful darwinismului şi acceptarea sa ca paradigmă de cercetare a lumii vii 398 VI.5.1 Victor Babeş: o concepţie originală privind evoluţia 405 VI.5.2 Nicolae Leon şi militantismul pentru răspândirea teoriei evoluţiei 410 VI.6 Polemica Nicolae Paulescu, Nicolae Leon, Dimitrie Voinov 414 VI.7 Concluzii 424 Concluzii generale 425 Bibliografie: 435