ISTORIE

ISTORIE ȘI ISTORICI ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ (1948–1989)

Felician Velimirovici

carte
ISBN 978-606-543-583-4
Anul apariției: 2015
Format: 13 × 20 cm
Nr. pagini: 330
Copertă cartonată
Preț: 30 lei

„Felician Velimirovici a scris o remarcabilă carte, bazată pe teza sa de doctorat, despre dinamica și funcțiile istoriografiei comuniste din România, de la debutul marcat de primitivele dogme ale stalinismului târziu la îmbrățișarea unei perspective populist‑etnocentrice în care miturile extremei drepte interbelice se contopeau cu obsesiile unui leninism rezidual. Am citit manuscrisul cu maxim interes și recomand cartea cu căldură tuturor celor care sunt interesați de motivațiile luptelor intestine din cadrul disciplinei istorice în anii României comunizate. […]
Informată, documentată și solidă teoretic, cartea lui Felician Velimirovici explorează cu obiectivitate manipulările și instrumentalizările disciplinelor istorice în numele principiului niciodată abandonat al partinității, al dreptului „forței politice conducătoare” de a trasa obiectivele „frontului istoric” în funcție de propriile sale obiective“. (Vladimir Tismăneanu, în „Prefață“)


CUPRINS


Lista abrevierilor

În serviciul Partidului: aventurile „frontului istoric” în România comunistă

Introducere
1. Ipoteze preliminare
2. Câteva repere privind istoriografia problemei şi problema istoriografiei române din perioada comunistă
3. Surse

CAPITOLUL I. A eşuat revoluţia culturală în istoriografie? Perioada 1948–1955
I.1. Principalele caracteristici, implicaţii şi consecinţe ale stalinismului istoriografic
I.2. Începutul sfârşitului: „Nu am spus niciodată că Roller nu este Roller”
I.3. Amintiri personale, mărturii şi aprecieri post‑factum
I.4. Concluzii

CAPITOLUL II. Cooptare, integrare şi control: reconfigurarea „frontului istoricilor” (1955–1964)
II.1. Un „spirit al Genevei” în ştiinţa istorică din RPR? Momentul 1955
II.2. Prima polemică publică în istoriografia română postbelică
II.3. „Istoria României”
II.4. Concluzii

CAPITOLUL III. O normalitate contrafăcută (1964–1974)
III.1. Consolidarea sistemului comunist
III.2. Institutul de Studii Româno‑Sovietic
III.3. „Soluţia naţională”
III.4. Istorici şi discurs istoric
III.5. Prima întâlnire a istoricilor cu Nicolae Ceauşescu
III.6. Analele de istorie a PCR (1965–1975)
III.7. „Tezele” din iulie
III.8. Apogeul istoriei: Programul PCR
III.9. Concluzii

CAPITOLUL IV. București, 1980. Al XV‑lea Congres Internaţional de Ştiinţe Istorice
IV.1. Introducere
IV.2. „Ştiinţa istorică românească participă la efortul general”. Secretarul general al partidului se întâlneşte cu reprezentanții istoricilor
IV.3. Aniversarea a 2050 de ani de la crearea statului dac centralizat şi independent
IV.4. Concluzii

CAPITOLUL V. Secvenţe politico‑istoriografice din România anilor ’80
V.1. Institutul Central de Istorie Națională
V.2. „Suntem aici dintotdeauna”: controverse istoriografice româno‑maghiare
V.3. Principalele mituri istoriografice propagate în anii ceauşismului târziu
V.4. Concluzii

CAPITOLUL VI. Vlad Georgescu, istoricul exemplar
VI.1. Considerații introductive
VI.2. Repere biografice
VI.3. Disidența

Concluzii

Bibliografie