RELIGIE ŞI TEOLOGIE

DIVERSITATEA SPIRITUALĂ DĂRUITĂ DE DUMNEZEU ÎN ISTORIA BISERICII

Ernst Christoph Suttner
Traducere din limba germană de: Adriana Cînţa

carte
ISBN 978-606-543-377-9
Anul apariției: 2013
Format: 13 × 20 cm
Nr. pagini: 196
Copertă cartonată
Preț: 30 lei

„Prin cuvintele „credem într-una Sfântă, Catolică şi Apostolică Biserică”, Crezul nostru consideră unitatea Bisericii Dumnezeului celui atotputernic, care a creat lumea în diversitate, iar nouă, oamenilor, ne-a mijlocit numeroase forme culturale, printre articolele de credinţă ale Creştinătăţii. Aşadar, conform Crezului nostru, doar singură credinţa poate cunoaşte într-adevăr unitatea Bisericii. Aşa stau lucrurile, deoarece Isus a poruncit măsura unităţii Sale, una intangibilă pe pământ, când, conform Ioan, 17, 21, la Cina cea de Taină spune: „cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”.
Sfânta Treime şi unitatea Sa depăşesc orice posibilităţi omeneşti de înţelegere. Studiul nostru de istorie a Bisericii nu-şi poate nici măcar imagina deplina măsură a unei astfel de unităţi, şi cu atât mai puţin poate să o caute în istoria Bisericii. Puţinul care poate fi întâlnit în Biserica de pe pământ în ceea ce priveşte unitatea trebuie să interpreteze credinţa drept urmă minimă a unei iviri a milei nesfârşite de Dumnezeu dorită (şi a unităţii de Dumnezeu dorită). Totuşi, Bisericile noastre comit adesea greşeala, când caută unitatea Bisericii, să dorească o unitate care să fie înţeleasă cu posibilităţile pământeşti de cunoaştere. Ele credeau că promovează unitatea Bisericii dacă năzuiau la alegerea unitară a cuvântului în propovăduirea Sfântului Adevăr, respectiv a unităţii în conducerea Bisericii. Au provocat însă schisme şi dezbinări asupra cărora ne vom apleca în cele ce urmează”. (Ernst Christoph Suttner, din „Cuvânt înainte”)


CUPRINS


Cuvânt înainte

CAPITOLUL I. ÎNŢELEGEREA UNITĂŢII ÎN CADRUL BISERICII ANTICE
1) La început erau Biserici surori
a) Biserica siriană răspândită spre Asia
b) Biserica coptă
c) Biserica din Caucaz
d) Biserica etiopiană
e) Biserici pentru greci şi latini
f ) Bisericile est-germanilor
g) O Biserică celtă în Britania şi Irlanda
2) Cum înţeleg Bisericile surori din perioada creştinismului timpuriu unitatea Bisericii
3) Biserici-fiice născute începând cu Evul Mediu

CAPITOLUL II. BISERICI STATALE ŞI PERSPECTIVA LOR ASUPRA UNITĂŢII
1) Consensul devine scop
2) Biserici de stat în expansiune
a) Începuturile sub Împăratul Iustinian
b) Evoluţia în Antichitatea Târzie
Imperiul şi armenii
Imperiul şi sirienii
Imperiul şi copţii
Alţi stăpânitori au urmat exemplul Împăratului
c) Evoluţia în Evul Mediu
Normanzii în Italia de Sud
Cruciaţii – din secolul al XI-lea până în secolul al XIII-lea
Cruciaţii şi Bisericile de tradiţie siriană
Cruciaţii şi armenii
Relaţiile în zona Mării Baltice, în Polonia şi în Ungaria
3) Anul 1215 – Al Patrulea Conciliu de la Lateran se declară pentru înţelegerea unităţii în statele medievale aflate în expansiune

CAPITOLUL III. PRIMATUL PAPAL DEVINE TEMA PRINCIPALĂ

CAPITOLUL IV. CONCILIUL DE LA FERRARA-FLORENŢA
1) În pofida schismei, un Conciliu al grecilor şi latinilor
2) Temele teologice de la Conciliul Florentin
2.1. Filioque
2.2. Purgatoriul
2.3. Pâinea euharistică
2.4. Primatul papal
3) Rezultatul consultărilor
4) De ce Decretul florentin de Unire nu a produs unitatea latinilor şi grecilor?

CAPITOLUL V. NOI DEZBINĂRI ALE BISERICII ÎNCEPÂND CU SECOLUL AL XVI-LEA
1) Tradiţia bisericească occidentală se destramă
2) Două categorii de dezbinări
3) Şi bisericile greceşti au fost afectate de a doua categorie de dezbinări

CAPITOLUL VI. CONCILIUL TRIDENTIN
1) Desfăşurare
2) Un nou tip de dezbinare necesita efort în vederea restaurării unităţii
3) Temele Conciliului de la Trento
4) Iezuiţii, conducători de seamă în teologia posttridentină a latinilor
5) Patriarhul Dositei de la Ierusalim reformează teologia la greci şi le mijloceşte şi lor dorinţa posttridentină de unitate a teologiei

CAPITOLUL VII. NERECEPTAREA TEZELOR CONCILIULUI FLORENTIN LA ROMA ȘI DOUĂ ÎNCERCĂRI GRECEŞTI POSTTRIDENTINE DE A CONTRIBUI LA RECUNOAŞTEREA LOR ULTERIOARĂ
1) Rezultatele florentine, uitate la Roma
2) Cereri corporatiste de uniune din partea grecilor pe baze florentine, acceptate la Roma, însă nu în sens florentin
În Principatul Moldova
În Polonia‑Lituania
În Transilvania
3) Uniuni individuale pe baze florentine „pro foro interno”

CAPITOLUL VIII. ÎNŢELEGEREA POSTTRIDENTINĂ A UNITĂŢII LA LATINI ŞI GRECI
1) Transformări de partea catolicilor
2) Transformări de partea grecilor
3) Consecinţe ale relaţiei mutuale dintre latini şi greci în secolele XIX–XX

CAPITOLUL IX. EPILOG LA O SCHIMBARE MULTIPLĂ DE PARADIGMĂ ÎN ÎNŢELEGEREA UNITĂŢII