ARHEOLOGIE

CONTRIBUŢII ARHEOLOGICE PRIVIND TOPOGRAFIA ŞI STRUCTURA INTERNĂ A SATULUI MEDIEVAL TIMPURIU DIN NORD-VESTUL ROMÂNIEI. AŞEZAREA DE LA PORŢ–LA BARAJ (JUDEŢUL SĂLAJ)
ARCHAEOLOGICAL CONTRIBUTIONS REGARDING THE TOPOGRAPHY AND INTERNAL STRUCTURE OF THE EARLY MEDIAEVAL SETTLEMENTS FROM THE NORTH-WEST PART OF ROMANIA. THE SETTLEMENT FROM PORŢ–LA BARAJ (SĂLAJ COUNTY)

Alexandru V. Matei, Dan Băcueţ-Crişan

carte
ISBN 978-606-543-184-3
Anul apariției: 0
Format:
Nr. pagini: 0
Preț: 15 lei

„În ultimele două decenii, cercetarea arheologică a spaţiului nord-vestic al României a înregistrat, fără îndoială, progrese remarcabile, nu în ultimul rând investigaţiile cu privire la ultimele trei secole ale mileniului I p. Chr., de înţeles şi în aceste regiuni, situate în afara Khaganatului avar, ca o etapă de început a epocii medievale timpurii. Ca în alte părţi, posibilitatea de a fi susţinute săpături arheologice de amploare sporită se datorează necesităţii de a se interveni prin cercetări de teren preventive, în legătură cu investiţii economice importante. Acesta a fost şi cazul acelora efectuate în aşezarea medievală timpurie de la Porţ–La baraj (jud. Sălaj), din Depresiunea Silvaniei, ale căror rezultate le prezintă cartea de faţă.
Cel puţin deocamdată, aşezarea de la Porţ–La baraj este singura din nord-vestul României, şi pentru perioada pe care o reprezintă, aproape integral investigată (mai bine de două treimi din suprafaţa sa). Este un aspect de remarcat, deoarece a fost obţinută pe această cale şansa unor estimări mai întemeiate în legătură cu tot ceea ce putea să însemne viaţa unei comunităţi săteşti din etapa de început a epocii medievale timpurii. Au fost identificate şi cercetate construcţii care prin formă şi particularităţi erau necunoscute în regiunile nord-vestice ale României până la această dată, gândindu-ne la acelea amenajate la suprafaţa vechiului nivel de călcare şi delimitate printr-un şanţ (una dintre ele are forma unei abside). Topografia internă a aşezării spune şi ea foarte mult, cu diversele locuinţe sau altfel de amenajări planificate în jurul unui spaţiu central, marcat de amintita construcţie în formă de absidă. Se întâmplă pentru întâia oară când în jurul unor veritabile gospodării, adică locuinţa propriu-zisă, însoţită de alte anexe, au fost identificate urmele unor garduri. Pe această cale, sunt de înţeles anumite structuri economice şi sociale deja cu tendinţe în direcţia unor diferenţieri mai accentuate. Inventarul din unele complexe atrage atenţia prin varietate şi, cu precădere, prin prezenţa unor obiecte din fier, unelte în primul rând, care ilustrează cât se poate de grăitor practicarea meşteşugurilor, poate chiar un specific al comunităţii care a trăit aici (cum se atrage atenţia, unele dintre construcţii puteau să fi fost chiar ateliere meşteşugăreşti).” (din „Cuvântul înainte” semnat de dr. Ioan Stanciu)